Terapie

Grand Designs, seria Home Zone, Flip that House - pentru mine sunt emisiuni terapeutice. Cred că o şi mai bună terapie este să construieşti/renovezi o casă. Îmi dau seama că îl moştenesc pe tata, care n-are stare şi trebuie să meşterească mereu câte ceva, pentru că altfel nu e momentul să construiască încă una de la zero. Dar e mai mult decât atât. Să construieşti o casă înseamnă să te concentrezi asupra unui lucru concret, să îţi foloseşti partea matematică, dar şi pe cea creativă a creierului. În plus, te solicită fizic (endorfine etc). Cel mai mare beneficiu este că îţi igienizează mintea. Cam ca Tetrisul, care şterge stresul posttraumatic. Doar că eu nu sufăr de stres posttraumatic, ci doar de un stres moderat, cotidian.

La vârsta de 16 ani, Temple Grandin şi-a prins corpul într-o menghină şi a descoperit că acest lucru îi calmează anxietatea. Temple Grandin suferă de autism. Cu acest ajutor, a terminat o facultate şi a devenit specialist în comportamentul animalelor. A pus la punct metode şi instalaţii pentru o tratare blândă a vacilor, folosite în zootehnie. BBC a făcut cu ea un documentar pe care l-a numit Femeia care gândeşte ca o vacă (are 5 părţi, aici e Partea 1.)



Pe 25 şi 26 noiembrie a avut loc la UMF Carol Davila Bucureşti simpozionul româno-italian "Dezinstituţionalizarea în psihiatrie ca posibilă resursă". Psihiatria românească încearcă să mute accentul de pe internările în spital pe îngrijirile acordate în ambulator, în staţionare de zi, care să ofere alt tip de terapie. La Spitalul de Psihiatrie de la Cîmpulung Moldovenesc, medicul psihiatru Alexandru Paziuc a pus la punct ateliere de ergoterapie pentru pacienţii săi. Oamenii îşi descoperă un talent şi îşi (re)găsesc un sens, o utilitate, o valoare: la gătit, la olărit, la cusut, la muzică.

Acum o jumătate de secol, un pacient cu schizofrenie severă se credea Hristos. Crize multiple. Psihiatrul Milton Erickson l-a întâlnit pe holul spitalului, se spune, şi i-a zis "Am înţeles că eşti tâmplar. Aş avea nevoie de o masă". Omul s-a apucat să înveţe tămplărie şi această ocupaţie i-a rărit accesele psihotice.

...

Cineva comenta aşa documentarul despre Temple Grandin: "I have this feeling that people with autism are more like what the human race was meant to be. I think we can learn a great deal from their insights." Cu a doua frază sunt de acord. Fascinaţia pe care ne-o provoacă "ceilalţi" este impresionantă şi ar trebuie să ne inspire în a ne găsi propria terapie. Cu sau fără ajutor din afară. Fără să ne preocupe diagnosticul.

Festivalul Internaţional al Teatrului de Animaţie - la Ţăndărică

Acest minunat poster anunţă festivalul "Bucurii pentru copii, Spectacole de colecţie", ce se desfăşoară în perioada 26 noiembrie - 5 decembrie la Ţăndărică. Primul spectacol este dedicat adulţilor şi se joacă azi, de la ora 18:00 - Galaxia Svejk, în regia lui Alexander Hausvater.

Teatru radiofonic şi Ceai la Sala de Lectură

In seara aceasta am fost la o audiţie de teatru radiofonic: "Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", de Matei Vişniec. Nu-iaşa că e un titlu frumos? La Sala de Lectură a Teatrului ACT. Nu ştiam despre ce e vorba şi iniţial nu am vrut să merg. Cum adică, să ascult teatru radiofonic la un loc cu alţi oameni, cu ceai şi cu prăjiturele?! Să stau "mumos", să privesc în gol şi să ascult, timp de o oră?! Şi nici măcar nu mă dau în vânt după ceai!
Am descoperit aşa:
- o piesă SUPERBĂ, cu Horaţiu Mălăiele şi Adriana Trandafir, v-o recomand călduros
- un loc amenajat cu cap
- cele mai bune prăjiturele cu nucă - am întrebat unde le mai pot găsi şi domnişoara de acolo a fost atât de draguţă încât mi-a spus. Dar cred că n-am înţeles bine, pentru că patiserul a fost foarte categoric, el nu face prăjiturele cu nucă, ci doar cu nucă şi cu gem!
- un site cu muulte piese de teatru radiofonic, eteatru.ro (atenţie dacă îl deschideţi pentru acolo se aude teatru non-stop). Găsiţi aici piesele pe care le puteţi asculta, online, în luna octombrie. Printre ele se regăseşte şi Potretul doamnei T, piesa cu Olga Tudorache despre care scriam acum ceva timp, adaptată şi pentru scenă.

A fost prima audiţie în cadrul parteneriatului "Teatru şi Ceai" dintre Sala de Lectură şi Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România). O idee foarte foarte frumoasă. Peste două săptămâni, tot miercuri, tot de la ora 19:00, este pregatită o altă poveste.

P.S.: Îi mulţumesc Liviei pentru invitaţie. Păcat că n-a mai putut să ajungă :(.

Coca-Cola, ROM şi GAP

Ce se întâmplă cu campaniile de marketing recente? Batonul ROM şi-a schimbat hainele într-o încercare de a mobiliza publicul să reacţioneze. ROM autentic devenise "noul ROM", îmbrăcat în visul american. Doar că ROM nu e Coca-Cola, iar noi nu suntem americani. Deşi ne inflamăm uşor, iar la cârcoteală nu ştiu dacă ne întrece cineva, suntem totuşi mai resemnaţi şi mai puţin deschişi jocului, cred. Sau depinde de joc. Pentru că site-ul noulrom.ro era atât de evident proamerican încât tăia din start iniţiativa de a reacţiona "cu cap". Au fost totuşi câteva proteste, iar brandul a revenit la hainele tradiţionale, aşa cum era de aşteptat. Acum, noulrom.ro te duce automat pe romautentic.ro, de unde se spune "la lume" că "Cine s-a ofticat e român adevărat!". :))

În S.U.A., ceva asemănător s-a întâmplat aproape simultan cu GAP. Îl ştiţi, brandul acela drăguţ, american, care a ajuns şi în România, cu nişte preţuri mari. GAP a decis să-şi schimbe sigla. Partea interesantă este că au lansat această invitaţie publicului, pe Facebook (necostisitor, feedback, creativitate). Şi a rezultat "monstruozitatea" de mai jos.

Reacţiile nu au întârziat să apară, inclusiv de la cei care nu mai cumpăraseră de mult de acolo. Aşa că managementul a decis să revină la vechea imagine :) Ta-daaa!...

E greu să fii love-brand în condiţii de criză. Dar mai există love-brands? Şi dacă mai există, mai funcţionează tacticile de marketing de acum X ani?

Marţi, după Crăciun - updated

"Marţi, după Crăciun" e subtitrat în engleză. La sala Horia Bernea de la Muzeul Ţăranului Român. Lucru fericit pentru că, atunci când nu înţelegi replicile, tragi cu ochiul la text. Şi îţi spui din nou că, dacă româna ar fi o limbă de circulaţie internaţională şi, deci, filmele româneşti nu ar mai avea nevoie de subtitrare, nici nu ar mai lua premii. Pentru că nimeni n-ar înţelege discursul actorilor. S-a întâmplat şi aici, poate că e vina sonorizării, şi nu a scenelor foarte lungi.

Mie filmul nu prea mi-a plăcut. E adevărat că aveam aşteptări mari, după cele citite şi auzite. Un triunghi bine jucat, fetiţa e minunată, lucrurile sunt simple. Prea simple. Paul nu are dileme, nu se frământă, nu se întreabă sau nu pare să o facă. Şi apoi vorbeşte: buf. Colegele mi-au spus că există şi astfel de oameni. Nu le contrazic. Totuşi, mi-aş dori să nu se mai facă filme despre ei.

La un moment dat, Dragoş Bucur citeşte un titlu de pe ceva ce pare a fi un DVD: "A fi sau a nu fi", dacă-mi amintesc bine. Iar pe ecran scrie "12:08 East of Bucharest". Greşit, pentru că aceasta este varianta în engleză a lui "A fost sau n-a fost", filmul lui Porumboiu.

Există un moment special în film. În care Paul spune ceva foarte drăguţ, pentru ca imediat să adauge ceva îngrozitor. Calm, nepăsător.
Să fie clar, nu iau partea nimănui aici, regizorul nu te lasă să faci acest lucru. Dar nu-mi place Paul.

UPDATE: m-am mai gândit cum stau lucrurile cu Paul. Acţiunea filmului se desfăşoară pe parcursul a 2-3 zile, după cinci luni de relaţie. Aşa că este foarte probabil ca decizia lui Paul să fie deja luată, iar ce vedem acum este doar o suferinţă şi ceaţă asupra minţii (scena în care îi masează picioarele Adrianei). De aici lipsa de dileme. Acum, că am realizat acest lucru, nu îmi place filmul mai mult, dar sunt mai împăcată cu el.

Despre filme si alti demoni - Filmreporter.ro

Si a fost un weekend de filme: seria Moonlighting (cunoscut la noi ca "Maddie si David", my fair David, ador acest serial), apoi caricatura "Sex and de City 2" (Carrie inca poarta sutien pe sub camasa de noapte), apoi Ingmar Bergman. Ramane pentru alta zi "Marti, dupa Craciun", ultimul film al lui Radu Muntean, care NU este despre comunism!

Si ce aflu azi, cu ocazia lansarii site-ului filmreporter.ro, pe care il salut? :) Ca "Filantropica" nu se regaseste in topul celor mai vizionate 10 filme romanesti din ultimii zece ani, dar ca "Garcea si oltenii" surclaseaza "Gladiatorul" in topul filmelor internationale :)
Vedeti AICI topul.

"However, you are not..."

"All babies are born with a knowledge of poetry, because the lub-dub of the mother's heart is in iambic meter."
Biily Collins pentru The Washington Post

Un baietel de 3 ani recita poezia de mai jos si ne lasa fara cuvinte.

Litany by Billy Collins

You are the bread and the knife,
the crystal goblet and the wine.
You are the dew on the morning grass
and the burning wheel of the sun.
You are the white apron of the baker,
and the marsh birds suddenly in flight.

However, you are not the wind in the orchard,
the plums on the counter,
or the house of cards.
And you are certainly not the pine-scented air.
There is just no way that you are the pine-scented air.

It is possible that you are the fish under the bridge,
maybe even the pigeon on the general's head,
but you are not even close
to being the field of cornflowers at dusk.

And a quick look in the mirror will show
that you are neither the boots in the corner
nor the boat asleep in its boathouse.

It might interest you to know,
speaking of the plentiful imagery of the world,
that I am the sound of rain on the roof.

I also happen to be the shooting star,
the evening paper blowing down an alley
and the basket of chestnuts on the kitchen table.

I am also the moon in the trees
and the blind woman's tea cup.
But don't worry,
I'm not the bread and the knife.
You are still the bread and the knife.
You will always be the bread and the knife,
not to mention the crystal goblet and--somehow--the wine.

Music mix

Nu-i usor sa faci "un mix bun", si nici sa-l gasesti. Iata o subestimata resursa, ce zace pe youtube: prezentarile de moda. Showul nici nu conteaza. De ascultat acasa, cu boxe bune, atunci cand vrei altceva.

Locuri de vazut toamna in Bucuresti

Daca nu ne ploua in septembrie, avem locuri de vizitat. Zilele trecute am cautat pe net atractiile Capitalei si am realizat ca sunt multe parti frumoase din Bucuresti pe care nu le cunosc, desi stau aici de ani de zile. Iata lista locurilor recomandate de mine sau/si de altii, majoritatea au si linkuri, pentru mai multe informatii. Cele care au scapat necomentate imi sunt (inca) necunoscute.

Centru - Centrul vechi, Universitate, Romana
- Parcul Carol - vazut, este parcul-padure, si de aceea imi place. Altfel, este doar un parc.
- Dealul Mitropoliei si Patriarhia
- Str. 11 iunie - cred ca am fost pe acolo, de revazut!

- Str. Selari, Gabroveni (zona Lipscani) - vazut, placut
- Biserica Stavropoleos - vazut, foarte foarte frumos
- Hanul cu tei - vazut, placut
- Hanul lui Manuc si Curtea veche - vazut, placut

- Palatul Sutu
- Parcul Cismigiu - vazut, e mult mai frumoasa povestea celor de la metropotam despre el (vezi link) decat parcul insusi. Il gasesc prea artificial, prea "lucrat" pentru a fi frumos.

- zona bd. Dacia, stradutele cu ambasade (inclusiv ceainaria Serendipity) si parcul Ion Voicu - vazut, placut
- Casa Storck - am fost acolo vara trecuta. Este o casa frumoasa, cu o camera principala impresionanta, inalta si cu picturi murale. Si cu o curte verde, ascunsa ochilor de pe strada. Acolo se pot face lansari, se pot intampla lucruri, mai ales in sezonul cald. Pacat ca este atat de putin cunoscuta.
- Schitul Darvari (aproape de Gradina Icoanei)
- Observatorul Astronomic
- Str. Mantuleasa
- Muzeul Theodor Amman

Alte zone
- Parcul IOR - la o aruncatura de bat de casa. Habar n-aveam de unde vine numele de IOR.
- Bd. Basarabia - o zona din alt Bucuresti pare a fi cea dintre statia de metrou Muncii si intersectia cu Bd. Grigorescu (Diham). Cum iesi de la metrou si o iei pe bulevardul Basarabia, pe stanga ai parcul Lia Manoliu. Mult verde. Pe dreapta ai case, cu magazine mici la parter sau cu bistrouri cu musterii de-ai locului. Doi barbati taiau odata un pepene rosu pe o masa de lemn. Si blocuri nu prea inalte, cu gradina sau cu spatiu verde in fata. Mult cer, multa verdeata si impresia de cartier linistit. Cum te apropii de Diham, peisajul se schimba, apar blocurile de 10 etaje si vraja se risipeste.
- Zona Catelu sau 7 drumuri - asa ii zic eu, de fapt este un mic cartier, opera unui arhitect de la inceput de secol 20, daca imi amintesc bine. Undeva, intre blocurile dintre Baba Novac si Basarabia, se deschide o zona de case pitice, cu acoperis plat. Toate seamana intre ele, cu un etaj cu pridvor si cu o scara exterioara dreapta. Si toate au gradina. Multa iedera pe ziduri si pe garduri, strazi prea inguste pentru o masina. E o zona fabuloasa prin contrast si prin ea insasi, un fel de paradis pierdut in mijlocul Bucurestiului.
- Str. Maior Coravu - din nou, un alt Bucuresti, cu blocuri construite de rusi, cu o arhitectura aparte: patru etaje si multe arcade, pasaje, ganguri, pereti crem spre galben. Constructii similare mai sunt si prin zona strazii Tuculescu, aproape de 7 drumuri. Asta face farmecul Bucurestiului, contrastele si surprizele de dupa colt (in sensul bun :)

- parcul Herastrau - vazut, ok
- Muzeul Satului - vazut de mult

- Gradina Botanica - vazut de mult. Pentru cei carora le place natura, ideea de peisaj, de flori, de liniste.
- cartier si palat Cotroceni - nu am vazut palatul. Iar daca sunteti amatori de ceaiuri, puteti sa incercati ceainaria cu pisici, de la subsol de casa veche. Eu nu sunt, dar trebuie sa recunosc ca aceste locuri au un farmec aparte. Si pe asta mizeaza si proprietarii lor.

- Cimitirul Bellu
- Palatul Mogosoaia - vazut de mult
- Palatul Bragadiru

Plimbare placuta si, daca aveti si alte recomandari, dati-mi de veste!

12 minute

"Nu e vorba doar de un caz izolat, nu discutam doar despre o asistenta apreciata si reponsabila care a fost fortata de imprejurari sa nu-si repecte una din obligatiile majore - supravegherea permanenta a salonului de terapie intensiva neonatala.

Discutam despre un fenomen de masa, de multe persoane care lucreaza in conditii la limita, asistente si medici carora le lipseste curajul de a-si uni vocile intr-un singur glas care sa faca sa tremure din temelii acest sistem. Dar si disperarea poate sa faca asta.

Facem un apel catre toti cei care si-au simtit amenintat dreptul de libera practica si iata, chiar libertatea, fiind obligati sa lucreze in conditii care pericliteaza flagrant siguranta actului medical."

Patru medici neonatologi semneaza o scrisoare de sustinere a asistentei Florentina Carstea de la maternitatea Giulesti. Asistenta este arestata preventiv pentru uciderea din culpa a cinci bebelusi si vatamarea corporala a altor sase, in urma incendiului din data de 16 august.

Citeste aici scrisoarea.

Mai mult Julia decat Julie

Dupa mult comentatul Inception (unii regizori se joaca cu emotiile spectatorului, Nolan iti scormoneste creierul, dar numai atunci cand esti treaz), am vazut, in sfarsit, Julie si Julia.

Filmul urmareste doua povesti reale. Pe de o parte este povestea Juliei Child, the American Chef, care publica "Mastering the Art of French Cooking" in 1961. S-a apucat de gatit pentru ca simtea nevoia sa faca ceva cu timpul ei si pentru ca ii placea sa manance.

Pe de alta parte, e povestea din 2002 a Juliei Powell, functionar si blogger care gateste toate retetele din carte (524) in 365 de zile. Pentru ca vrea sa faca ceva care sa-i aduca placere in putinul timp liber. Si, evident, tine un jurnal online al acestei aventuri.

Partea aceasta e mai putin intensa, dar nu cred ca e vina regizoarei/scenariste Nora Ephron (When Harry met Sally, Sleepless in Seattle, You've got mail), a lui Amy Adams (Julie), si nici a lui Julie insasi. Asa percepem lucrurile contemporane, mai putin intens, zic. In niciun caz nu e vina lui Eric, sotul lui Julie :).

De fapt, ce tot spun eu aici?! Am scris aceasta postare ca sa declar ca perechea Meryl Streep - Stanley Tucci este cea mai delicioasa si mai minunata dintre cuplurile marelui ecran. Si asta face povestea Juliei Child irezistibila.

Mi s-a facut foame. Noapte buna.

Head On

Head On/Gegen die wand - 2004, regia Fatih Akin. Ma doare in piept, ma ustura gatul si respir mai greu. Macar la Breakfast at Tiffany's am izbucnit in hohote de la atata frumos, acum nu pot. Respir adanc, o sa-mi revin. Of.

Surpriza de weekend

"La marginea deşertului marocan, cu 900 de euro poţi cumpăra o ţesătură lucrată de mână şi revelaţia unui bine superior" - asa incepe materialul semnat de Mircea Samoilă, director pentru România al organizaţiei "Projects abroad", din Cancan de weekend. Frumos. Il gasiti aici http://cancan.ro/weekend/#2010-07-24, la pag 16-17, sub titlul "Covorul tuareg şi binecuvântarea divină".

Marketing: joy&power&all

Lasati-va sedusi. Mie mi-a placut la nebunie.



Si Sweat the small stuff. Cu aceasta ocazie mi-am descoperit inca o vocatie: Chief Detail Officer :D. Oo, da, i would rock the companies' worlds! :)
Ma bucur ca exista Rory Sutherland.

Oamenii tuturor intentiilor

Saptamana aceasta s-a vorbit mult despre sinucidere. Ce anume - stiu mai degraba din titlurile ziarelor si din burtierele posturilor TV. Curaj vs lasitate, aparente vs realitate, Adrian Paunescu a vrut sa se sinucida de patru ori, Bianca Brad o data, orice artist simte la un moment dat nevoia sa-si traga un glont in cap, o spune Laurentiu Cazan.. etc

Vreau doar sa va recomand o carte. Se numeste "Cartea tuturor intentiilor" si e scrisa de Marin Malaicu Hondrari (Cartea Romaneasca).

Meravigliosa Mina

Si iar m-a uimit cat de bine seamana inceputul melodiei cu Yoshimi battles the Pink Robots (The Flaming Lips :)

...

Intrasem sa va spun ca am cumparat ulei de porumb si ca de atunci mancarea are gust de popcorn. Dar am scanat blogurile la care sunt abonata si asa am aflat ca dl Niculae Ionescu, domnul acela bland, care scrie atat de frumos, nu mai este. Cuvantul final l-a avut nu leucemia, ci infectia cu Piocianic, luata dintr-un spital din Romania.

"zambesc.. o sa fie bine.. trebuie doar sa invatam sa iubim.. Sa il invatam pe impreuna.."
39,40.. pseudomonas a invins - ultima postare a lui Nic. Condoleante familiei.

În piaţa Miniş

"- Ce sunt acestea, urzici?
- Mentă...
- A, mentă, desigur (şi îmi dă o legătură). Dar ce să fac eu cu atâta mentă?!...
- Ceai, fata mea?!
- Poftim?
- Ceai?!
- Ce am eu??
- Să faci ceai. De băut. (eu râd, ea zâmbeşte, trăgând din ţigare)"

Wisdom is the brain slowing down with age

Nimic nu se pierde, totul se transforma. "Wisdom comes from the brain slowing down in old age making elderly people less impulsive and driven by emotion, researchers say." mai mult

Sper să nu uit diseara sa caut un citat despre "intelepciunea" care vine cu varsta :), din Cakes and Ale a lui Somerset Maugham.
Iata-l: "Inca din cele mai vechi timpuri batranii i-au tot pisat pe tineri cu ideea ca sunt mai intelepti decat ei si, pana sa descopere tinerii ce prostie catastrofala e vorba asta, ajung si ei prea batrani si deci le convine sa duca mai departe impostura." Nu-i asa ca-i frumos? :)(Polirom, traducerea Andrei Bantaş).