Vaccinul nu e apă sfinţită

Articol publicat în august 2014 în ziarul Viaţa medicală, săptămânalul profesioniştilor în sănătate din România. 

„Suferinţă, sex, bani cheltuiţi - sunt toate subiecte de breaking news. HPV înseamnă toate acestea la un loc şi, din păcate, nu e subiect de ştiri.“ (Dr. Victor Clătici, medic dermatolog)

   Primul program naţional de vaccinare împotriva virusului papilloma uman (HPV) a început în 2007 în Australia. Tot în 2007 a început şi programul românesc, soldat cu un eşec. O semiconsolare este faptul că majoritatea programelor naţionale de vaccinare HPV nu au avut efectul scontat, aflu de la profesorul Radu Vlădăreanu, şeful clinicii de obstetrică-ginecologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Elias, unul dintre speakerii întâlnirii „HPV – de la biologie moleculară la clinic“, desfăşurată recent la Bucureşti. Reuniunea interdisciplinară a prilejuit o trecere în revistă a noutăţilor din domeniul împărţit de diferite specialităţi: obstetrică-ginecologie, dermatologie, ORL, neonatologie. Astfel, un review din 2013, citat de profesorul Vlădăreanu, a demonstrat că populaţia se informează greşit sau incomplet privind siguranţa vaccinării HPV, persoanele evaluate considerând că vaccinul nu ar fi suficient testat şi, în plus, că ar transforma comportamentul sexual al tinerilor. Însă cercetările care au analizat siguranţa vaccinului HPV nu au remarcat o asociere semnificativă statistic cu apariţia de evenimente adverse, iar un studiu recent infirmă ipoteza că tinerii ar deveni mai interesaţi de sex la adăpostul vaccinării. Totuşi, vaccinul nu este nici pastă de dinţi, nici apă sfinţită, după cum scriau editorii BMJ. Iar a lansa prematur un astfel de program generează confuzie pe fondul implicării mass-media, fără efect real asupra bolii pe care vrea să o controleze. Ginecologul român a fost implicat în campania din 2007 şi consideră că „lansarea unui program necesită un know-how pe care România nu l-a avut atunci“ şi că este responsabilitatea medicului să ofere informaţii şi să obţină consimţământul părinţilor pentru vaccinare.

Cancerul de col uterin, boala de care nu trebuie să moară nimeni

Articol publicat pe 5 februarie 2011 în Adevărul  

Testul Papanicolau salvează vieţi. El depistează primele modificări provocate de maladie, înainte ca aceasta să se răspândească în corp. Din păcate, prea multe femei amână să îl facă, supunându-se unor suferinţe inutile şi punându-şi în pericol viaţa.

Deşi este o boală uşor de diagnosticat şi tratabilă, în ţara noastră, cancerul de col uterin are rata cea mai mare de mortalitate din Europa. Cancerul de col afectează femeile active sexual de orice vârstă, în 80% din cazuri fiind provocat de infecţia cu HPV (virusul Papilloma uman), contractat prin contact sexual neprotejat. „Există şi forme de cancer de col uterin cauzate de leziuni ale mucoasei sau de infecţia cu virusul Herpes simplex, dar acestea sunt mult mai rare", ne spune medicul Dragoş Median, specialist în oncologie medicală la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie „Filantropia" din Bucureşti.

Testul Papanicolau schimbă destine

Mihaela D. a aflat că suferă de cancer de col uterin la vârsta de 28 de ani, după ce încheiase o căsnicie de şapte ani. „Subiectul este şters cu buretele la exterior, dar în interior încă există şi nu-mi este uşor să vorbesc despre el", ne spune tânăra, acum în vârstă de 30 de ani.