Teatru radiofonic şi Ceai la Sala de Lectură

In seara aceasta am fost la o audiţie de teatru radiofonic: "Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", de Matei Vişniec. Nu-iaşa că e un titlu frumos? La Sala de Lectură a Teatrului ACT. Nu ştiam despre ce e vorba şi iniţial nu am vrut să merg. Cum adică, să ascult teatru radiofonic la un loc cu alţi oameni, cu ceai şi cu prăjiturele?! Să stau "mumos", să privesc în gol şi să ascult, timp de o oră?! Şi nici măcar nu mă dau în vânt după ceai!
Am descoperit aşa:
- o piesă SUPERBĂ, cu Horaţiu Mălăiele şi Adriana Trandafir, v-o recomand călduros - si o gasiti AICI :)
- un loc amenajat cu cap
- cele mai bune prăjiturele cu nucă - am întrebat unde le mai pot găsi şi domnişoara de acolo a fost atât de draguţă încât mi-a spus. Dar cred că n-am înţeles bine, pentru că patiserul a fost foarte categoric, el nu face prăjiturele cu nucă, ci doar cu nucă şi cu gem!
- un site cu muulte piese de teatru radiofonic, eteatru.ro (atenţie dacă îl deschideţi pentru acolo se aude teatru non-stop). Găsiţi aici piesele pe care le puteţi asculta, online, în luna octombrie. Printre ele se regăseşte şi Potretul doamnei T, piesa cu Olga Tudorache despre care scriam acum ceva timp, adaptată şi pentru scenă.

A fost prima audiţie în cadrul parteneriatului "Teatru şi Ceai" dintre Sala de Lectură şi Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România). O idee foarte foarte frumoasă. Peste două săptămâni, tot miercuri, tot de la ora 19:00, este pregatită o altă poveste.

P.S.: Îi mulţumesc Liviei pentru invitaţie. Păcat că n-a mai putut să ajungă :(.

"However, you are not..."

"All babies are born with a knowledge of poetry, because the lub-dub of the mother's heart is in iambic meter."
Biily Collins pentru The Washington Post

Un baietel de 3 ani recita poezia de mai jos si ne lasa fara cuvinte.

Litany by Billy Collins

You are the bread and the knife,
the crystal goblet and the wine.
You are the dew on the morning grass
and the burning wheel of the sun.
You are the white apron of the baker,
and the marsh birds suddenly in flight.

However, you are not the wind in the orchard,
the plums on the counter,
or the house of cards.
And you are certainly not the pine-scented air.
There is just no way that you are the pine-scented air.

It is possible that you are the fish under the bridge,
maybe even the pigeon on the general's head,
but you are not even close
to being the field of cornflowers at dusk.

And a quick look in the mirror will show
that you are neither the boots in the corner
nor the boat asleep in its boathouse.

It might interest you to know,
speaking of the plentiful imagery of the world,
that I am the sound of rain on the roof.

I also happen to be the shooting star,
the evening paper blowing down an alley
and the basket of chestnuts on the kitchen table.

I am also the moon in the trees
and the blind woman's tea cup.
But don't worry,
I'm not the bread and the knife.
You are still the bread and the knife.
You will always be the bread and the knife,
not to mention the crystal goblet and--somehow--the wine.

City Lights

Pentru cei care au vazut City Lights - finalul. La Violetera si privirea lui Charlot:

Anna Zborowska

Vederea cu reproducerea dupa Modigliani, portretul Annei Zborowska, o aveam de prin '98. Alte vederi le-am facut cadou, pe aceasta insa, pentru ca imi placea mult, am pastrat-o, lipita cu scotch pe dulap :). Pe parcursul mutarilor in camin, scotchul s-a dezlipit cu tot cu hartia colorata, asa ca am corectat cu carioca la culoare. In plus, am capsat-o pe margini, de zece ori, simetric. Arata interesant. Apoi a disparut. Din cand in cand, in momente de stres, imi imaginam ca o gasesc in locuri absolut neasteptate si ca traiesc o iluminare precum a orbului purtat de Amelie prin piata :). Ei bine, am gasit-o in seara asta, complet intamplator. Era intr-un plic cu vederi alb-negru, din alta categorie. A fost tot timpul cu mine, apropo de simboluri... Ce urmeaza acum? :)

Cursuri de dans contemporan la CNDB

Centrul National al Dansului Bucuresti anunta pe facebook reinceperea cursurilor de dans contemporan la 1 martie. Va anunt cu mandrie :) ca am facut si eu modulul de incepatori, acum un an, cu profesorul Mihai Mihalcea. De aceasta data, profesori sunt Carmen Cotofana si Farid Fairuz – module incepatori, Andreea Novac – modul intermediari, Madalina Dan – modul avansati si Andreea Belu – contact improvisation incepatori. Ce-o fi acest "contact improvisation incepatori"? Modulele constau in 6 intalniri saptamanale ce se vor desfasura in lunile martie si aprilie 2010.

Cursul de dans contemporan nu te invata cum sa dansezi la petreceri si nici nu tine loc de sala (desi, daca ar face mai multe ore pe saptamana, ar fi cea mai buna miscare posibila). Pe mine m-a ajutat sa fiu mai constienta de corpul meu, sa-mi gasesc echilibrul miscarilor si echilibrul in spatiu. Poate ca suna pompos, dar in timpul cursului chiar foloseam aceste cuvinte atunci cand il recomandam tuturor. In cele 6 saptamani de curs, miscarile s-au imprimat cumva in corp si ajunsesera sa fie executate firesc, oricand. De exemplu, cei din jur au remarcat ca merg altfel. Acum trebuie sa-mi amintesc sa ma corectez atunci cand pasesc si sper ca memoria nu-mi joaca feste: mergi ca si cum ai impinge aerul cu pelvisul, constientizeaza trecerea corpului de pe un picior pe altul, tine spatele drept si umerii coborati, ca si cum ai fi atarnat de un umeras, iar capul si privirea - mereu semete.
Se lucreaza mult cu podeaua, colegele chiar ma intrebau cand mai am ore de "tavalit" :). O sedinta de miscare pe acea muzica iti elibereaza mintea (din pacate nu am reusit sa obtin playlist-ul). Pe termen lung, te dezbraca de inhibitii. Partea aceasta nu a functionat prea bine la mine, si acesta a fost si motivul pentru care nu am mers mai departe, la intermediari. Nu reuseam sa improvizez in dans, spre sfarsitul modulului. Asta nu tine de spontaneitate, cred, ci de o abilitate mentala de a "iesi din tine", din tiparele cu care esti obisnuit si cu care stii/crezi ca sunt obisnuiti si ceilalti. Un fel de "dance like no one's watching". Am descoperit, inca o data, ca ma simt mai confortabil in postura de observator. In acele momente, eu si altii ca mine ne asezam pe margine, cu genunchii la piept, si ne uitam la cei cativa gratiosi si expresivi, care, apropo, s-au recunoscut imediat, si-au dat seama ca vorbesc aceeasi limba.

Inscrierile se fac pe 25 si 26 februarie, intre 17:00 si 20:00, in ordinea solicitarilor. Nu se pot face rezervari. Din experienta va spun ca toate locurile se ocupa din prima zi, asa ca, daca va intereseaza, ar fi bine sa fiti acolo chiar la ora 17:00. Mai multe detalii gasiti aici, pe cndb.ro

Clipul il postez pentru ca-mi place melodia, este singura legatura cu cursul de dans.

Portretul doamnei T

Vad ca acest blog se transforma intr-unul nocturn.
Am vazut "Portretul doamnei T" la Teatrul Mic. Doamna T este doamna Olga Tudorache. Mi-a amintit de "Regina mama" de acum cativa ani, e neschimbata, iar cele doua "personaje" seamana. Am pus ghilimele pentru ca doamna T nu este un personaj, dupa cum spune actrita. Din nou, mi-a facut o mare bucurie sa o vad si sa o aud. Iar dialogurile sunt absolut delicioase, tii toata incantarea in tine de teama sa nu ratezi urmatoarea replica cu râsul tau.

Piesa a fost adaptata si pentru radio si poate fi ascultata si pe CD. Melodia de mai jos face parte din spectacol si i se potriveste foarte bine.

The Genius of Photography

Weekendul acesta am vazut ceva frumos: partea a doua din documentarul The Genius of Photography. Am dat peste el intamplator, pe History Channel, se pare ca documentarul are sase episoade si a fost realizat de BBC in 2007. Vi-l recomand calduros (pentru weekendul viitor poate ? :)

Clipul de mai jos e doar o mica parte din episodul 2, care se continua cu Eugene Atget si cu Man Ray.

Iubirea e pe 14 februarie

Saptamana aceasta s-a lansat "Iubirea e pe 14 februarie", o antologie de "56 de texte despre dragoste ale unora dintre cei mai buni scriitori aparuti in ultimii ani, dar si poeti consacrati cu generatii in urma".
Poezia de mai jos e inclusa in volum si imi place mult, mai ales in varianta de videopoem. Ii multumesc Liviei pentru link. Si ea, si Andrei au cate un text in colectie, dar nu le-am citit, inca n-a ajuns cartea la mine :) si mai dureaza un pic pana apare in librarii.
Subiectul s-ar fi potrivit foarte bine cu un audiobook. Spun asta pentru ca am avut o revelatie cu clipul "Irina", si anume ca multimedia e perfecta pentru poezie, care are nevoie de voce, de atmosfera. Se pare ca lucrurile se misca deja in aceasta directie, si nu doar la Humanitas. "Ruj pe icoane", volumul Liviei, a aparut la Cartea Romaneasca si are varianta audio.
Astept "Iubirea e..". In librarii, ca sa o pastrez cat vreau eu! :)