Postat pe 22 iulie 2007 pe fostul blog al lui Chaka
"Mi-am luat Ghidul nesimtitului al lui Radu Paraschivescu, doar-doar ma scoate din apatie. Am citit pana acum doar prefata. In rest, am vazut Harry Potter si Ordinul Phoenix. Dupa parerea mea, regizorul l-a impanat cu prea multe metafore menite sa explice adolescenta. A lungit cadrele cat sa priceapa toooti spectatorii, asa cum nu-mi place mie. A salvat umorul cu scenele in care apare Mrs Umbridge, absolut delicioase (pana la un punct), asta ca sa compenseze lipsa partidelor de Vajhat. Si a vrut un final maret, dar… Iar eu imi aminteam de figura lui Ron din a nu stiu a cata parte, cand jucau sah si privea ingrozit cum regina, parca, se muta ca sa-l elimine la propriu din spatiul de joc. Si nu se clintea de pe calul lui metalic, pentru ca astea erau regulile jocului, si pentru ca Harry depindea de el. A facut mai mult decat 100 de discursuri despre prietenie si onoare si etc. In fine, n-ar trebui sa comentez eu, care n-am citit niciun volum din seria Harry Potter.
Apoi a urmat Vanilla Sky , care mi-a placut mai mult decat ma asteptam. Highlighturi:
1. “It’s your body who makes a promise” - vai, gresit, dar rostit cu glas tare de Cameron Diaz, despre care am ajuns la concluzia ca stie sa joace de cand am vazut-o in In her shoes . Si aici tot dazed, beautiful and bruised.
2. atunci cand David pleaca de la Sofia, incepe “Last goodbye” al lui Jeff Buckley.
3. "Naah naah nah naah Naah naah nah naah / Can we still be friends?…" Poate.
Pacat ca e cu mereu tulburatul, mereu incruntatul Tom Cruise, doamnelor si domnilor."