Postat pe 27 septembrie 2007 pe fostul blog al lui Chaka
"Daca nu mi se parea ca e Gabitza fata de pe peronul metroului, nu intram sa scriu.
Despre Gabitza nu prea se pomeneste cand vine vorba de film, si mie personajul ei mi s-a parut extrem de interesant si foarte bine jucat. “Asa am crezut eu ca-i mai bine” - parca aud vocea subtirica, cu accent moldovenesc. “Mersi”… Iti venea sa-i tragi o palma (privirea Otiliei in oglinda de la baie) si sa o protejezi in acelasi timp. Personaj din categoria celor usor sarace cu duhul, nedescurcaretul care mai mult complica lucrurile mintind degeaba, desi nu chiar degeaba, pentru ca - si asta iti trezeste o anume teama si te face sa faci ceea ce poate pentru altul nu ai face - pentru ca are instinctul de animalutz care simte ca ceva nu e in regula si atunci minte, care plange atat de cutremurator si apoi se “regrupeaza” cu o tigara asteptand sa se intample ceea ce a fost de acord de la-nceput sa i se-ntample, pentru ca e in stare sa ramana singur si inchis si nemiscat intr-o camera de hotel fara sa protesteze sau sa cerseasca ceva, desi te priveste rugator si speriat. Si pentru ca apoi i se face foarte foame si se duce sa manance. Maduvioare, creier, ficatei. Sper sa nu ma considerati nebuna, dar mie filmul asta mi s-a parut un film despre a fi puternic intr-o situatie limita. Nu am gasit nimic suprarealist care sa ma duca cu gandul la rataciri ale mintii, perturbarea simtului realitatii, visare cu ochii deschisi. Totul a fost fara anestezie. Si ma refer tot la Gabitza. Otilia e victima colaterala a unei situatii urate, omul care aranjeaza totul si care nu mai da inapoi pentru ca e al naibii de greu sa aranjezi totul. Dar nu numai din acest motiv, dupa cum spuneam mai sus.
Si acum partea care nu prea mi-a placut. Nu-mi plac filmele prea realiste. Nu-mi place sa simt ca se pregateste ceva care ar putea fi penibil si sa-mi spun in gand “te roog, nu arata si asta”. Noroc ca au fost putine momente de acest fel. Si sunetul - n-am inteles mai nimic din ce s-a vorbit la-nceputul filmului.
Cele mai bune momente - scenele din camera de hotel (cand mi-am zis ca acest film este extraordinar), dar mai ales scenele din casa prietenului Otiliei, cu tot cu scenariu si jocul Otiliei."