Articolul a fost publicat în Viaţa medicală în martie 2014, la trei ani de la desfiinţarea spitalului Caritas. Aici îl redau în versiune completă, prea mare pentru o pagină de ziar, în care nu a mai intrat partea de istoric al spitalului.
La 31 martie 2011, ambulanţele au ridicat pacienţii internaţi la Caritas şi i-au mutat în alte spitale din Bucureşti. Spitalul Caritas se desfiinţa prin decizia statului, după o istorie de peste 100 de ani şi o retrocedare către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România. Astăzi, în spaţiul de 12.000 mp dintre străzile Traian, Maximilian Popper şi Parfumului, mai funcţionează o singură clădire a spitalului, care aparţine Primăriei Bucureşti şi care a fost transformată în cămin pentru vârstnici. Celelalte imobile sunt abandonate de trei ani.
În 2011, guvernul Boc publica o listă de spitale care urmau să fie desfiinţate şi care deveneau eligibile pentru a fi transformate în cămine pentru vârstnici. Singurul spital bucureştean de pe listă era Caritas. Lista fusese alcătuită în urma unei evaluări realizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, explică Cseke Attila, ministrul sănătăţii la acel moment. În cazul Spitalului Caritas au contat şi discuţiile care s-au purtat între ministru şi primarul general al Capitalei. „Dânsul a spus că primăria avea oricum de gând să mute activitatea medicală, iar dacă facem programul ăsta, pentru ei vine ca mănuşă, pentru că ar intra în program cu clădirea care aparţine Primăriei, iar restul activităţilor medicale vor oricum să le mute de acolo. Este logic: ei nu aveau cum să dezvolte activitatea la Caritas pentru că nu aveau drept de proprietate asupra unei părţi mari din clădiri“, a explicat Cseke Attila.