Am avut ieri o discutie interesanta cu cineva si la un moment dat m-a intrebat ce parere am despre sistemul de sanatate romanesc, care cred eu ca sunt problemele sale. Si, din motive pe care nu le mai analizez, am dat un raspuns nesatisfacator pentru mine. Incerc acum, pe repede-inainte (sau inapoi). Problemele pe care le vad eu:

1. lipsa de transparenta, strans legata de lipsa de organizare - se cheltuie bani si alte resurse (si asa putine) fara o justificare clara. Sau cel putin asta lasa sa se inteleaga anchetele din spitale si povestile legate de licitatii etc. Aici intra o rea-intentie a unor manageri din spitale, o lipsa de cunostinte de management, lipsa de repere, de standarde, de proceduri la care ar trebui sa functioneze departamentele unitatii sanitare.
1 bis. subfinantarea - dar ma tem ca si daca am primi un cadou, n-am sti ce sa facem cu el.
2. lipsa unei analize, a unei viziuni de ansamblu, care sa stabileasca prioritatile, dar care sa aiba grija si de toate verigile lantului valoric care asigura sanatatea populatiei - profilaxie, tratament (in ambulatoriu, in spital), recuperare, educatia terapeutica a pacientului. Adica uneori investim in domeniul X si ignoram pasii urmatori (vezi succesele din asistenta de urgenta prespital si starea spitalelor care primesc aceiasi bolnavi). Avem domenii in care ducem lipsa acuta si cronica de personal medical (vezi ATI-ul), poate ca am putea sa umblam in primul rand la salariile acestor medici, pentru a stimula tinerii sa aleaga specializarea la Rezidentiat. Si totusi, nu atat salariile, cat spitalele disfunctionale ii determina pe medici sa plece din tara, deci nu doar pentru a trai o viata decenta, ci si pentru a simti ca au cu adevarat cum sa-si ajute pacientii.
3. lipsa de incredere in fortele Statului (justificata). De aceea cred ca, macar pentru inceput, sistemul privat poate sa ajute la educarea populatiei pentru sanatate (preventie, monitorizare), aceasta populatie intelegand ca pentru servicii in conditii mai bune, mai civilizate (pojghita care conteaza atat de mult in decizia oamenilor de a intreprinde ceva pentru sanatatea lor), trebuie sa plateasca in plus. Si astfel scade din incarcatura pe care o suporta Statul (urgente, persoane cu venituri foarte mici si pensionari etc).
4. lipsa unor experti vocali din tara sau din afara, altii decat cei din institutiile Statului, care sa coaguleze medicii si impreuna sa realizeze o analiza obiectiva si sa propuna solutii pe termen scurt, mediu si lung.
5. specularea de catre unii lideri de opinie si specialisti a oboselii generalizate si a personalitatii balcanice care ne face delasatori, dar si consumatori de stiri de suprafata, de false-probleme si de false-realizari. Toate acestea deturneaza atentia de la nevoia de discutii la rece, cu logica si cu informatii.


Cam asta - repet, pe repede-inainte, ca sa nu-mi mai macine creierul. Promit ca pe viitor voi incerca sa fiu mai pe faza.
P.S.: Intrebare pentru Pen: Cum stii, ca pacient, ca un medic este bun (inainte de a-l alege)? :)