Pagini

miercuri, 10 martie 2010

Via con me (It's wonderful)

Din "Mostly Martha" si "No Reservations", legat de postarea de mai jos, Paolo Conte

A life in recipes


Este titlul filmului din 2006 despre viata lui Elizabeth David, femeia care a revolutionat bucataria englezeasca imediat dupa al doilea razboi mondial. In 1949 publica prima carte, "Mediterranean Food", in care facea cunostinta gospodinelor cu uleiul de masline si cu retetele simple. In Marea Britanie a acelor ani, uleiul de masline putea fi gasit numai la farmacie, recomandat pentru durerile de urechi. Au mai urmat si altele, pe doua dintre ele le voi primi in cateva saptamani, "French Provincial Cooking" si "An Omelette and a Glass of Wine" (happy)

Filmul, realizat de BBC, i-a suparat pe cunoscatori si i-a incantat pe restul. Ma regasesc printre cei din urma. Cadre in slow-motion cu prepararea mancarurilor, o senzualitate specifica filmelor despre cooking, fragmente minunate din cartile autoarei, rostite cu o voce grava, hipnotica, de Catherine McCormack ("Frumoasa venetiana"). Si un personaj feminin pasional si puternic.

"The Independent" spune ca rolul femeii aprige si nemiloase care a fost Elizabeth David este jucat fara nerv ("gutless"). Cea mai mare vina pe care o gaseste filmului este aceea ca dezvaluie (prea direct) aspecte intime din viata autoarei, lucru pe care aceasta l-a evitat cu obstinatie toata viata. Pentru ca Elizabeth David a fost o aventuriera, a calatorit mult si a iubit mult. Iar la vreo 50+ de ani a suferit un atac cerebral care i-a ucis libidoul si simtul gustativ pentru sare. A scris in continuare.

marți, 2 martie 2010

Tomorrow is another day

Acum un an vazusem "Irina Palm" si scriam asa (pe facebook):

Reminder: facem mai putin de 10% din ce am putea sa facem. pt ca:
1. dureaza mult sa facem chiar si cele 10% a.i. sa fie CEILALTI convinsi si multumiti
2. e al naibii de greu sa alegi. si evidenta ne sperie de multe ori. punct.
3. legat de 2. nu trecem prin nicio criza. laisser faire. tomorrow is another day.

Inca sunt de acord cu punctul 3, chiar daca n-am folosit corect "laisser faire".
Nu stiu ce as face daca cineva apropiat ar fi intr-o situatie de criza (vezi cazurile de leucemie de care aminteam acum cateva zile). Chiar nu stiu si sper sa nu aflu. Simt mai degraba cum m-as mobiliza eu pentru mine. Sau pentru cineva din familie, foarte apropiat.

Deocamdata, Adevarul a scris si despre Niculae Ionescu. Cineva i-a facut si un clip. Unul simplu, mai simplu decat ar putea sa faca Niculae Ionescu insusi, probabil. Dar tot e ceva.