Am avut ieri o discutie interesanta cu cineva si la un moment dat m-a intrebat ce parere am despre sistemul de sanatate romanesc, care cred eu ca sunt problemele sale. Si, din motive pe care nu le mai analizez, am dat un raspuns nesatisfacator pentru mine. Incerc acum, pe repede-inainte (sau inapoi). Problemele pe care le vad eu:

1. lipsa de transparenta, strans legata de lipsa de organizare - se cheltuie bani si alte resurse (si asa putine) fara o justificare clara. Sau cel putin asta lasa sa se inteleaga anchetele din spitale si povestile legate de licitatii etc. Aici intra o rea-intentie a unor manageri din spitale, o lipsa de cunostinte de management, lipsa de repere, de standarde, de proceduri la care ar trebui sa functioneze departamentele unitatii sanitare.
1 bis. subfinantarea - dar ma tem ca si daca am primi un cadou, n-am sti ce sa facem cu el.
2. lipsa unei analize, a unei viziuni de ansamblu, care sa stabileasca prioritatile, dar care sa aiba grija si de toate verigile lantului valoric care asigura sanatatea populatiei - profilaxie, tratament (in ambulatoriu, in spital), recuperare, educatia terapeutica a pacientului. Adica uneori investim in domeniul X si ignoram pasii urmatori (vezi succesele din asistenta de urgenta prespital si starea spitalelor care primesc aceiasi bolnavi). Avem domenii in care ducem lipsa acuta si cronica de personal medical (vezi ATI-ul), poate ca am putea sa umblam in primul rand la salariile acestor medici, pentru a stimula tinerii sa aleaga specializarea la Rezidentiat. Si totusi, nu atat salariile, cat spitalele disfunctionale ii determina pe medici sa plece din tara, deci nu doar pentru a trai o viata decenta, ci si pentru a simti ca au cu adevarat cum sa-si ajute pacientii.
3. lipsa de incredere in fortele Statului (justificata). De aceea cred ca, macar pentru inceput, sistemul privat poate sa ajute la educarea populatiei pentru sanatate (preventie, monitorizare), aceasta populatie intelegand ca pentru servicii in conditii mai bune, mai civilizate (pojghita care conteaza atat de mult in decizia oamenilor de a intreprinde ceva pentru sanatatea lor), trebuie sa plateasca in plus. Si astfel scade din incarcatura pe care o suporta Statul (urgente, persoane cu venituri foarte mici si pensionari etc).
4. lipsa unor experti vocali din tara sau din afara, altii decat cei din institutiile Statului, care sa coaguleze medicii si impreuna sa realizeze o analiza obiectiva si sa propuna solutii pe termen scurt, mediu si lung.
5. specularea de catre unii lideri de opinie si specialisti a oboselii generalizate si a personalitatii balcanice care ne face delasatori, dar si consumatori de stiri de suprafata, de false-probleme si de false-realizari. Toate acestea deturneaza atentia de la nevoia de discutii la rece, cu logica si cu informatii.


Cam asta - repet, pe repede-inainte, ca sa nu-mi mai macine creierul. Promit ca pe viitor voi incerca sa fiu mai pe faza.
P.S.: Intrebare pentru Pen: Cum stii, ca pacient, ca un medic este bun (inainte de a-l alege)? :)

X motive pentru care merită să porţi aparat ortodontic

Îl port de două luni și am nevoie să-mi distrag atenția acum, când a trecut efectul anesteziei și antiinflamatorul se dovedește prea slab. Port aparat doar pe arcada superioară, metalic, cu bracketsi.

1. Pentru că îți va îndrepta dinții. Evident. Chiar dacă prietenii îți spun "Dar tu nu ai dinții strâmbi". Tu știi mai bine. Iar când medicul îți ține isonul, e perfect.
2. Pentru că acționează repede. Cel puțin în cazul meu, așa pare a fi. Niciodată buza mea superioară n-a fost mai plină. Sigur, ăsta e un efect secundar și va dispărea imediat ce dinții-și vor găsi locul :(. Deocamdată au fost împinși ușor în față și mai sunt și bracketsii qui font toutes choses plus belles.
3. Pentru că nu se vede. Un pic acolo, când vorbești, dar nu e ceva de speriat. Chiar și cel mai vizibil aparat este mai puțin vizibil decât te îngrijorezi tu că va fi. Medicul mi-a recomandat varianta metalică, adică vizibilă, pentru că este mai solidă, mai potrivită pentru deplasarea de care am eu nevoie. Bonus, este mai ieftină decât aparatul ceramic (m-a costat 2.000 de lei - o arcadă), ca să nu mai vorbesc de acela cu safire.
4. Pentru că nu-ți vei mai roade unghiile. Nu mai poți. Nu ai cum să muști ceva, doare. Îmi este dor să mușc dintr-un biscuite, iar când încep o înghețată învelită în strat gros de ciocolată o strivesc ușor prin ambalaj, pentru un start reușit.
5. Pentru că vei slăbi, dacă asta vrei. Sau nu vei slăbi, dacă nu vrei. Eu n-am slăbit, din fericire. Adevărul este că, în afară de alune-migdale, poți că mănânci orice. Cu furculiță și cuțit. Ca idee, mă limitez la cartofii prăjiți și renunț la cheeseburger.
6. Pentru că îți dă un orizont de așteptare clar. În cazul meu, un an și jumătate.
7. Pentru că faci ceva pentru tine, fie că e must have, fie nice to have. În cazul meu - nice to have. Acum trei ani m-am gândit la asta pentru prima dată, atunci când m-am văzut în pozele de la o nuntă.
8. Pentru că vei asista la tot felul de glume spuse pe seama ta:
"Să vă ajut să strângeți. - Nu, tu stai liniștită, relaxează-te, ai aparatu'",
"Nu-ți fă griji, Mary, văd tot mai multă lume cu aparat. - Dar tu pe unde umbli, pe la Sf. Sava?"

și, bineînțeles,
"Ai grijă că vine furtuna, să nu te trăznească".
9. Pentru că poți să dai, ca mine, peste cel mai simpatic chirurg BMF, care te-ngrijește profi, murmură la final You'd better find somebody to loove, odată cu radioul, și te-apasă cu tifonul pe vârful nasului - "Nu m-am putut abține" (face parte din tratament :). Și-apoi te-întreabă dacă trebuia să scoată dintele ușor strâmb.
10. Ce să vă mai spun, ca să fie zece. A, da. Pentru că nu doare. Acuma mă doare pentru că am scos incisivul supranumerar, cel care furase din spațiul rezervat caninilor. Un timp voi râde numai din priviri :)

P.S.: M-a ajutat să mă decid și blogul acesta, mulțumesc.

Prima conferinta TEDxCERN in Romania. Vezi prezentarile A Quantum Koan si Can We Die of a Broken Heart?

O relatare la cald, pe placul meu, în care editorul web sau cine-o fi el înțelege rostul bulletsurilor :). De la hotnews.ro

 "Arta depasirii limitelor te poate duce in cea mai intima calatorie pe care o poti avea", a declarat Alexandru Gavan, primul alpinist roman care a urcat pe varful Shisha Pangma (8027 metri) din muntii Himalaya. Acesta a fost invitat la prima conferinta TEDxCERN in Romania, care s-a desfasurat vineri la Magurele. Printre cei care au luat cuvantul se numara Radu Ionicioiu, "fizician-filosof al lumii cuantice", cercetator la Institutul de Fizica Nucleara: "exista o falie intre ce putem prezice si ce putem intelege. Experimentele arata ca un sistem cuantic se comporta in functie de intrebarile pe care le punem. Asta m-a atras in lumea cuantica: ofera franturi din misterele universului" si doctorul Sever Cristian Oana, care a raspuns urmatoarei intrebari: "Poti muri din cauza unei inimi frante?"


Citește mai mult

Accidentul - updated

am terminat de citit Accidentul, o carte chinuitoare si pentru Sebastian, si pentru mine. Mihail Sebastian a pierdut manuscrisul cu prima parte a romanului, la Paris, si apoi a facut un efort urias sa-l rescrie, el, care spune in Jurnalul sau ca nu poate reveni asupra textelor redactate. primul capitol, dupa reconstituire, il declara de o "rara stupiditate". am mai citit de Sebastian Orasul cu salcami, din care nu-mi amintesc decat ca nu mi-a placut. insa Jurnalul imi place mult - si il recitesc. (postez de pe telefon si e groaznic, dar asa cum autorul a insistat sa rescrie Accidentul, ca sa se elibereze de el si de personaje, insist sa marchez si eu momentul: Bine ca s-a terminat! :)  mi se pare fracturat, inegal, exagerat, un deja vu al povestii sale de amor cu Leni Caler, relatata in amintiri (apropo, aud ca in memoriile ei, Leni il trece pe Sebastian la capitolul Prieteni, nu Iubiti). si Nora... gata, nu mai scriu, este foarte greu de pe telefon.

Update 06.05.2013

Cât depindem de fondurile nerambursabile?

Articol publicat în revista VIP pe 24 aprilie 2013

La inceput de aprilie, ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, anunța ca pana pe 1 iunie se va ajunge la zi cu evaluarea proiectelor finantate din fonduri europene, cu verificarea și plata cererilor de rambursare restante. Daca lucrurile merg conform planificarii, ar insemna un stres mai puțin pentru micii intreprinzatori indatorați pana peste cap și pentru ONG-urile care și-au vazut conturile blocate de catre ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala). Dar daca promisiunile nu pot fi respectate, mai aplicam sau nu?

Exista oameni care și-au pierdut casa pentru ca au demarat proiecte cu finanțare europeana. Exista ONG-uri care și-au pierdut angajații sau care au... murit, din același motiv. In toamna anului trecut, Bruxelles-ul sista rambursarile in urma unui audit care a descoperit nereguli in sistem. A urmat o lunga perioada in care firmele dependente de aceste finanțari au fost in impas. “Au fost”, la timpul trecut - pentru ca la inceput de aprilie, de ziua pacalelilor, s-au deblocat banii.