Vederea cu reproducerea dupa Modigliani, portretul Annei Zborowska, o aveam de prin '98. Alte vederi le-am facut cadou, pe aceasta insa, pentru ca imi placea mult, am pastrat-o, lipita cu scotch pe dulap :). Pe parcursul mutarilor in camin, scotchul s-a dezlipit cu tot cu hartia colorata, asa ca am corectat cu carioca la culoare. In plus, am capsat-o pe margini, de zece ori, simetric. Arata interesant. Apoi a disparut. Din cand in cand, in momente de stres, imi imaginam ca o gasesc in locuri absolut neasteptate si ca traiesc o iluminare precum a orbului purtat de Amelie prin piata :). Ei bine, am gasit-o in seara asta, complet intamplator. Era intr-un plic cu vederi alb-negru, din alta categorie. A fost tot timpul cu mine, apropo de simboluri... Ce urmeaza acum? :)
probabil iluminarea :) oricum ziua ti-a luminat-o sau, ma rog, seara.
RăspundețiȘtergereda, ma uit si acum la ea si pentru o fractiune de secunda am impresia ca nu e adevarat. e ciudat.. partea si mai frumoasa e ca nu simt nevoia de vreo iluminare :)
RăspundețiȘtergerefrumos
RăspundețiȘtergereBuna, Delia! Bravo pentru David si pentru Lumea lui, sa o savurezi din plin! :)
RăspundețiȘtergereM
tabloul asta il face pe sensibilul Pen -asta sunt eu :) -sa aiba un sentiment de discomfort pronuntat. e prea dark, femeia are trasaturi prea ascutite si -cel mai destabilizator- ochii ii sunt fara detalii, black. iaics!!
RăspundețiȘtergerePen destabilizat, haha :)
RăspundețiȘtergere:) foarte!
RăspundețiȘtergere