"Many people see the current group of college students -- sometimes called 'Generation Me' -- as one of the most self-centered, narcissistic, competitive, confident and individualistic in recent history".
Potrivit sciencedaily.com, un studiu american a descoperit ca tinerii de azi sunt cu 40% mai putin empatici decat cei din anii '80 si '90. Studiul a analizat 14.000 de participanti din mai multe perioade de timp si s-a bazat pe auto-evaluari, adica pe estimarea potrivirii dintre anumite enunturi si ei insisi ("I sometimes try to understand my friends better by imagining how things look from their perspective" si "I often have tender, concerned feelings for people less fortunate than me"). Paranteza: am ceva impotriva auto-evaluarilor, sunt inselatoare. Dar asta e o alta poveste.
Pana acum nimic surprinzator, devenim cu totii din ce in ce mai absenti, trist si simptomatic (mass-media, social networking, video games, "Add in the hypercompetitive atmosphere and inflated expectations of success, borne of celebrity "reality shows," and you have a social environment that works against slowing down and listening to someone who needs a bit of sympathy", "College students today may be so busy worrying about themselves and their own issues that they don't have time to spend empathizing with others, or at least perceive such time to be limited". Aha, deci e o problema de timp, nu de abilitati. E un fel de autocenzura. Dar ce e, de fapt, empatia?
Pe wikipedia, cel mai mult mi-a placut aceasta definitie: "Nancy Eisenberg: An affective response that stems from the apprehension or comprehension of another's emotional state or condition, and that is similar to what the other person is feeling or would be expected to feel". Mai spune ca tine de o abilitate innascuta, cognitiva si emotionala, care poate fi antrenata. Poate fi si ignorata?
Ne salveaza neurologii - "functional magnetic resonance imaging (fMRI) has shown that observing another person's emotional state activates parts of the neuronal network involved in processing that same state in oneself, whether it is disgust, touch, or pain". Bun, deci chiar e o abilitate innascuta. Si mai e ceva, "the discovery of mirror neurons in monkeys that fire both when the creature watches another perform an action as well as when they themselves perform it. In their paper, they (cercetatorii) argued that attended perception of the object's state automatically activates neural representations, and that this activation automatically primes or generates the associated autonomic and somatic responses, unless inhibited". UNLESS INHIBITED!. Imi convine acest rationament. Deci asa am reusit eu sa dau jos cam... 80% din empatie in cateva saptamani. Oare creierul meu reactioneaza la fel sau si-a pierdut intre timp antrenamentul? Ce-ar arata un RMN functional?
Partea buna e ca nu are nimeni de suferit din aceasta cauza. Pentru ca inainte nu avea nimeni de castigat! Empatie fara actiune = stres pentru posesor si atat. Si ceva poezie, poate. Da. Empatia trebuie sa fie esentiala pentru un artist. Deci sper ca autocenzura nu va dauna iremediabil proiectelor mele artistice, oricare vor fi ele. :)
Pen:
RăspundețiȘtergereasa este, in contextul actual a fi empatic este un lux. Cu toate astea, social/politic vorbind, nu poti avea succes daca nu esti empatic - paradoxal. Mai mult, cred sincer ca scaderea ofertei de empatie creste de fapt cererea (cu cat mai putini oameni sunt empatici, cu atat cei empatici sunt mai apreciati). Draga mea, dupa poti observa probabil din propria experienta, comunicarea emotionala -eficienta- o depaseste cu mult in rezultate pozitive pe cea logica. Poti fi un munte de coerenta teoretica, daca cel din fata ta nu te place, nu are importanta; si invers. Tocmai am experimentat in plan personal o ipoteza pe care mandria nu ma lasa de ceva timp sa o pun in practica:
Oamenii sunt mult mai dispusi sa se ajute pe ei insisi. Ce ar fi daca as mima, cunoscand backgroundul respectivilor, identitatea lor in trecut? Cu alte cuvinte, la nivel subconstient, sa transmit mesajul: "eu sunt tu, acum 20 ani; ajutandu-ma, ajuti o varianta mai tanara a ta, te ajuti pe tine, clonat" :) . Bine, pare usor dar nu este. Functioneaza super! Varianta era sa spun: ajuta-ma ptr ca merit, sunt supercapabil si superinteligent, sunt o resursa super pentru tine. Spun sincer ca ultima varianta a dat rezultate, dar nici pe departe atat de pozitive ca cea "cameleonica".
vorbeam ieri cu cineva si am ajuns, culmea, la subiectul "empatie". mi-a spus ca empatia inseamna mai mult decat piatra de moara pe care o simt eu uneori (exact partea de social/politic). adica mult mai mult decat compasiune, lucru pe care il stiam, dar nu il constientizam, pentru ca nu ma afecta negativ. poate ca am ajuns sa controlez (si sa blochez) sentimentul de vina care urma, inevitabil, compasiunii, si blocajul aferent. de aici senzatia de usurare, ca si cum as fi scapat de o povara. deci e bine. am retinut ideea de dulce manipulare. :)
RăspundețiȘtergereBravo pentru post!
RăspundețiȘtergereTotusi nu te intreb de ai reusit "performanta" sa dai jos 80% din empatie in ultimele saptamani.
nu ma intreba :). n-as putea sa-ti spun motivul principal, dar as aduce vorba despre o chestie pe care am auzit-o de curand si care mi-a placut: ca fiecare primeste ceea ce merita (sigur, nu ne referim la tragedii, la copii si la alte situatiim in care oamenii nu si-au facut--o cu mana lor)
RăspundețiȘtergerePen: As schimba putin formularea ta (fiecare p ce merita) in "fiecare primeste ce-i trebuie" :). Desi Dragos o sa ma critice :) , mi se pare ca religios vorbind exista o prapastie -confortabila pentru anumiti- intelegerea maselor si explicatiile celor ce traiesc/inteleg lucrurile. Dpdv-ul acesta, lucrurile nefaste sunt privite eronat -cred eu- ca pedepse divine, in loc sa fie apreciate ca posibilitati de a invata, experimenta, evolua in final. un om citit spunea undeva ca "daca am invatat ceva in viata asta a fost ca pot merge inainte mult mai departe de punctul in care am spus ca nu mai pot". Asa incat, Meri, lipsa ta -temporara :) - de empatie are un rost, chiar daca momentan nu il vezi. :))
RăspundețiȘtergere:)) nu e cazul meu. pe bagajul la care-am renuntat scria "Compasiune - Atentie, exces!". atat. empatia a ramas.
RăspundețiȘtergere