Pagini

marți, 2 martie 2010

Tomorrow is another day

Acum un an vazusem "Irina Palm" si scriam asa (pe facebook):

Reminder: facem mai putin de 10% din ce am putea sa facem. pt ca:
1. dureaza mult sa facem chiar si cele 10% a.i. sa fie CEILALTI convinsi si multumiti
2. e al naibii de greu sa alegi. si evidenta ne sperie de multe ori. punct.
3. legat de 2. nu trecem prin nicio criza. laisser faire. tomorrow is another day.

Inca sunt de acord cu punctul 3, chiar daca n-am folosit corect "laisser faire".
Nu stiu ce as face daca cineva apropiat ar fi intr-o situatie de criza (vezi cazurile de leucemie de care aminteam acum cateva zile). Chiar nu stiu si sper sa nu aflu. Simt mai degraba cum m-as mobiliza eu pentru mine. Sau pentru cineva din familie, foarte apropiat.

Deocamdata, Adevarul a scris si despre Niculae Ionescu. Cineva i-a facut si un clip. Unul simplu, mai simplu decat ar putea sa faca Niculae Ionescu insusi, probabil. Dar tot e ceva.

5 comentarii:

  1. Tulburatoare povesti. Abia imi revenisem dupa postarea ta de sambata.
    Macar medicii daca ar devenii mai umani si mai sensibili sau daca nu ar mai incheia un consult cu celebra lor urare: "Sanatate!"...

    RăspundețiȘtergere
  2. pai urarea e buna si stiu ei de ce o zic... Umanitatea si sensibilitatea sunt si ele bune, vin imediat dupa profesionalism si dupa respectul pentru pacient, la modul ideal.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate ar fi mai buna daca ar face-o in gand sau pe alt ton. Eu parca n-as putea sa-i "urez" fericire cuiva evident nefericit.

    RăspundețiȘtergere
  4. inteleg ce zici. dar medicina e o stiinta inexacta si uneori se mai intampla si minuni, indiferent de ce face medicul. de aceea ureaza sanatate, la modul "sper sa raspundeti bine la tratament". eu asa as face.

    RăspundețiȘtergere
  5. cineva spunea "medicul are rolul de a-l amuza pe pacient pana ce natura il vindeca". Dragos, in romania medicina -in medie- are un brat lipsa: arta de a comunica cu pacientul. Nu este vina exclusiv a medicilor- vezi parerea "e mai dur, vorbeste urat, da e medic bun". In romania cand mergi la restaurant trebuie sa te porti cu chelnarul ca si cand ar fi ultimul om, neaparat sa nu-i zambesti, ci sa-i arunci mai degraba un "vreau, adu-mi", pentru ca asta este profilul celor ce au bani -deci "respect"- in tara aia. Asa e si in medicina, daca nu te porti dur cred ca nu esti destul de sigur pe tine, deci de pregatit. Este o conceptie primitiva, dovada a unei societati inca inapoiate, din pacate (bineinteles ca sunt si exceptii, vorbesc acum in general). Exista in AmN un mod destul de standard de a comunica cu pacientul, cizelat de nevoia de a evita conflicte inutile si de dorinta de a scoate maximul din relatia medic-pacient. Este o combinatie protocolara de precizie profesionala si pastrare a respectului reciproc medic-pacient, in care fiecare cuvant are un rol. In romania, orice tine de comunicarea asta e difuz, nestandardizat, uneori spus cu intentie buna dar in mod gresit.

    RăspundețiȘtergere