Controverse despre vaccinare

Acest articol a fost publicat în luna mai 2013, în diferite forme, în revista VIP şi pe site-ul eurocomunitateamedicala.ro. Nu reprezentam şi nu reprezint interesele vreunei companii care să producă vaccinuri. La doi ani de atunci, discuţiile pro şi antivaccinare continuă, cu ceva mai multe şi binevenite nuanţe, departe însă de a tranşa problema.

Pe fondul discuțiilor despre o alimentație cât mai naturală, lipsită de chimicale, tot mai mulți părinți se gândesc de două ori înainte să-şi vaccineze copilul. Cele mai bune intenții cad adesea în plasa informațiilor deformate și tocmai din grija pentru sănătate se ajunge, uneori, la situații grave.

Un studiu realizat în 2009 arăta că un român din trei are puțină încredere în vaccinare, iar unul din zece nu are deloc încredere în această procedură. O căutare pe Internet după “vaccinare”, “pro”, “contra” sau “anti” returnează milioane de rezultate. Responsabili pentru sănătatea propriilor copii, părinţii își împărtășesc convingerile pe bloguri. Le citești bulversat. Folosesc un ton ponderat sau virulent, citează autori, fiecare argument este încă o cărămidă la temelia hotărârii deja luate. Punctul lor forte este că nimeni nu îi poate acuza de interese ascunse – le pasă de copii.

De cealaltă parte, instituțiile și publicațiile științifice folosesc un limbaj neutru, academic. Pe site-urile lor, copiii sunt statistici. X% din micuți pot prezenta reacții adverse grave după vaccinarea cu Y. Revii la site-urile de părinți, inspiri, expiri și citești mai atent. În discursul cald și empatic îți atrag atenția exprimări precum “este evident că”, “se știe că”…

De fapt, ce se știe?

Pe 29 martie a.c., Medscape Medical News a publicat un material intitulat „CDC afirmă că nu există dovezi că vaccinurile multiple cresc riscul de autism”. Articolul preia concluziile unui studiu realizat de Frank DeStefano de la Centrul de Prevenire și Control al Bolilor (CDC) din Atlanta (SUA) și apărut în aceeași zi, online, în publicația științifică The Journal of Pediatrics. Studiul a fost realizat ca urmare a faptului că numeroși părinți și-au exprimat dorința să amâne vaccinarea copiilor, îngrijorați de rezultatele unei cercetări mai vechi, care lega vaccinarea RRO (Rujeolă-Oreion-Rubeolă) de autism.

Actualul studiu a comparat 256 copii cu autism cu 752 de copii sănătoși și a arătat că micuții care au dezvoltat autism nu au primit mai multe vaccinuri decât cei fără autism până la doi ani și nici mai multe tulpini într-o singură zi. Studiul care-i alarmase pe părinți și care lega vaccinul RRO de autism a fost condus de profesorul Andrew Wakefield din Marea Britanie. Ulterior, el a fost acuzat că a falsificat datele studiului (motiv pentru care și-a pierdut și dreptul de practică în Marea Britanie și a emigrat în SUA), iar concluziile sale au fost infirmate și de alte cercetări realizate de Institutul de Medicină din SUA.

Sunt cercetări științifice. Desigur, ele pun în evidență niște statistici, o asociere sau, mai bine zis, o non-asociere. Nimeni nu a reușit să afle până la această oră care sunt cauzele autismului, după cum medicina nu poate răspunde la întrebarea “De ce apare cancerul la copii?”. Copiii nu au avut timp să facă alegeri greșite pentru viață, mama și-a luat toate precauțiile în sarcină, așa că de unde vine problema?

Pe de altă parte, când părinți confruntați cu un astfel de diagnostic pentru copilul lor încearcă să afle singuri raspuns, privirea le este atrasă de lista de vaccinuri pe care micuțul le-a primit într-un timp atât de scurt de la venirea pe lume. Coincidență sau o legătură de tip cauză-efect? Nu există niciun studiu care să demonstreze o asociere între vaccinare și apariția cancerului…

„Vaccinurile – prevenție sau boală?”

Este greu să iei o decizie atunci când informația este incompletă și nici măcar nu pretinde că oferă certitudine sută la sută. Important este să încerci să treci de emoții și să te asiguri că ai găsit cea mai de încredere sursă. Și să cântărești riscurile și beneficiile alegerii tale. Persoanele care se declară antivaccinare folosesc ca argument cartea doamnei doctor Christa Todea-Gross, „Vaccinurile – prevenție sau boală. O nouă patologie pediatrică”, apărută la editura Christiana. Dr. Todea-Gross este medic de familie în Cluj-Napoca. Fragmente din această carte au apărut pe bloguri și o analiză argumentată a cărții o puteți găsi pe insulaindoielii.wordpress.com.

Redăm în continuare doar unul dintre aceste fragmente: “Manipularea părinţilor a fost necesară şi uşor de realizat. Bolile contagioase sau «bolile copilăriei» au devenit afecţiunile cel mai de temut şi trebuiau prevenite cu orice preţ. Nimeni nu le a explicat părinţilor că banalele infecţii şi «bolile copilăriei» sunt necesare în viaţa unui copil, pentru a-şi dezvolta o imunitate naturală şi sănătoasă”. Este un extras din cartea dr. Todea-Gross. La prima citire, sună firesc, mulți copii “duc pe picioare” boli ale copilăriei precum rujeola (pojarul) și vărsatul de vânt, și nu există medic care să recomande cocoloșirea copilului. Numai că un părinte neinformat poate înțelege de aici că poliomielita, difteria și alte boli neeradicate sunt la fel de inofensive ca un banal guturai. În plus, „banalul” pojar poate fi lipsit de complicații pentru unii copii și letal pentru alții.

Controverse despre vaccinare

1. „Nu mai este nevoie să ne vaccinăm, pentru că bolile au dispărut”

Singura boală eradicată prin vaccinare este variola. În curs de eradicare este poliomielita – în 2012 mai existau trei țări endemice în lume: Nigeria, Pakistan și Afganistan. Cum este și firesc, prin vaccinare a scăzut foarte mult mortalitatea prin bolile care înainte făceau ravagii, precum și numărul de îmbolnăviri prin aceste cauze.

Însă pericolul nu a dispărut. CDC dă exemplul Uniunii Sovietice, care a înregistrat o epidemie de difterie în intervalul 1989-1994, din cauza reducerii vaccinărilor. Dacă în 1989 au fost diagnosticate cu difterie 839 de persoane, în anul 1994, cifra a crescut la 50.000, dintre care 1.700 au fost decese. „Graţie vaccinărilor efectuate timp de zeci de ani, multe dintre aceste boli sunt din ce în ce mai rare și deci există riscul de a «le uita» și de a ne gandi «la ce bun să mă mai vaccinez, că tot nu am văzut pe nimeni cu boala aceasta?». Dar nu le vedem tocmai de aceea, pentru că mulți se vaccinează. Cu cât numărul celor care renunță la vaccinare va crește, cu atât riscul ca aceste boli să se întoarcă este mai mare”, subliniază dr. Adriana Pistol, directorul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmibile (CNSCBT) din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP).

2. „Persoanele care s-au vaccinat riscă să facă boala și la maturitate, deci degeaba ne mai vaccinăm”

Niciun vaccin nu este sută la sută eficace. În realitate, unul din zece copii care au primit vaccinul nu dezvoltă anticorpi și, deci, poate face boala. Cu toate acestea, procentul este mult mai mic decât în eventualitatea în care majoritatea nu s-ar vaccina. În plus, un lucru confirmat chiar de către medici este acela că imunitatea naturală, obținută în urma trecerii prin boală, este mai bună decât imunitatea indusă artificial. Totuși, riscurile expunerii la tulpina sălbatică a virusului sunt prea mari pentru a opta pentru el. Ne explică dr. Irina Codiță, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie „Cantacuzino” Bucureşti: “Perioada de timp pentru care se obţine imunitatea este, de regulă, mai scurtă după vaccinare decât după trecerea naturală prin boală. Aceasta se întâmplă pentru că materialul cu care se realizează vaccinarea constă din microorganisme inactivate (omorâte), atenuate sau din fragmente din microorganismul care provoacă o anumită boală infecţioasă. Păcălim, într-un fel, sistemul imunitar, pentru ca acesta să elaboreze factorii de apărare, dar stimulul nu poate fi la fel de puternic ca în cazul în care în organism pătrunde microorganismul virulent, ce determină trecerea prin boală. De aceea, schemele de vaccinare cuprind şi rapeluri (revaccinări la anumite perioade de timp), pentru întărirea imunităţii obţinute prin vaccinarea iniţială”.

3. „Persoanele care nu se vaccinează sunt un pericol pentru comunitate”

Afirmația este parțial adevărată. Contează cât de multe persoane nu se vaccinează. Indivizii din comunitate vaccinați nu riscă să ia microbul de la indivizii nevaccinați, în eventualitatea în care aceștia se contaminează (prin contact cu o persoană venită dintr-o zonă în care circulă germenul, de exemplu) și nici să îl transmită mai departe. CDC relatează despre o epidemie de pojar izbucnită în câteva state din SUA, după ce turiști nevaccinați RRO au “adus” virusul din România. Expuse riscurilor sunt chiar persoanele care nu se vaccinează – fie pentru că așa au decis părinții lor, fie pentru au contraindicații de vaccinare (copiii cu sistem imunitar slăbit, de exemplu). Este o ironie și o dovadă a bunelor intenții, dar și a dezinformării celor care promovează curentul antivaccinare – cu cât convingi mai multe persoane să nu își vaccineze copiii, cu atât propriul tău copil nevaccinat va fi în pericol mai mare de a face o boală contagioasă!

În acest moment, minoritatea neimunizată este protejată tocmai de majoritatea care a primit vaccin și al cărei sistem imunitar omoară germenul cu care intră în contact. “Dacă un număr suficient de membri ai unei comunităţi se vaccinează împotriva unei boli contagioase, majoritatea membrilor comunității sunt de asemenea protejați, deoarece şansa ca boala să se răspândească este foarte mică. Deci am putea spune că există și o responsabilitate civică, socială a fiecăruia dintre noi, dacă ne dorim să trăim într-o lume mai sigură”, ne spune dr. Adriana Pistol, directorul CNSCBT.

Later edit, 2015: Mai sus am vorbit despre vaccinarea împotriva bolilor care devin tot mai rare. Dar să ne gândim la "banala" şi mereu repetabila gripă: în sezonul rece, personalul medical se vaccinează antigripal sau o parte din medici fac asta. Ei nu pot risca să se îmbolnăvească de la pacienţii bolnavi cu care intră în contact, ceea ce i-ar ţine departe de locul de muncă o perioadă, plus că gripa nu e deloc un simplu guturai, şi, mai ales, i-ar transforma într-o posibilă sursă de contaminare pentru pacienţii lor sănătoşi, pentru că în prioada de incubaţie le pot transmite acestora virusul. 

4. „Vaccinurile sunt un pericol pentru sistemul imunitar în formare al copilului. Tot ele se fac vinovate de creșterea numărului de alergii”

Asocierea dintre vaccinări și apariția alergiilor sau a tulburărilor de imunitate nu este demonstrată (later edit: vezi punctul 5). Dr. Adriana Pistol lămureşte problema: “Sistemul imunitar al nou-născuţilor se confruntă imediat cu o serie de provocări diferite. Bebeluşii sunt capabili să răspundă la milioane de virusuri şi de bacterii diferite, deoarece au miliarde de celule imunologice care circulă în organismul lor. Vaccinurile administrate în primii doi ani de viaţă reprezintă «o picătură de apă dintr-un ocean» (expresie folosită într-un studiu realizat de Paul Offit și colaboratorii în 2002) din ceea ce sistemul imunitar al unui copil întâlneşte şi administrează cu succes în fiecare zi”. Mai exact, dintre milioanele de microbi cu care ia contact bebelușul, doar 11 sunt ținuți la distanță de vaccinurile primelor luni, astfel că sistemului imunitar îi rămâne suficient material cu care să se “instruiască”.

Studiul coordonat de dr. Paul Offit, șeful secției de Boli Infecțioase de la Spitalul de Copii din Philadelphia, a fost publicat în revista științifică respiratoryreviews.com și a adus în discuție și ipoteza igienei: copiii care trăiesc într-un mediu aproape steril au componenta imunității care previne alergiile mai puțin dezvoltată, prin lipsa de “antrenament”, de expunere la microbi inofensivi. De aceea, alergiile sunt mai frecvente în rândul copiilor care trăiesc în țările vestice, în condiții mai bune de igienă, decât în rândul copiilor din țări sărace. Faptul că primii sunt mai vaccinați decât cei din urmă, consecința aplicării unor programe naționale de sănătate, nu înseamnă că vaccinurile stau la originea alergiilor. Mai mult, infecțiile care se pot preveni prin vaccinare, cum sunt tusea convulsivă, pojarul, oreionul și rubeola, sunt boli foarte contagioase, adică ușor de transmis de la o persoană la alta, indiferent de nivelul de igienă.

5. „Vaccinurile provoacă multiple reacții adverse pe termen scurt și, mai ales, pe termen lung, acestea din urmă fiind și mai puțin cunoscute”

Majoritatea reacțiilor adverse post-vaccinare sunt reprezentate, atunci când apar, de febra moderată și de înroșirea brațului în care s-a făcut inocularea. De altfel, medicii recomandă administrarea de paracetamol înainte și după vaccinare. Reacțiile adverse mai importante apar foarte rar (un caz la un milion de administrări) și nici atunci nu este clară legătura cauză-efect.

În general, atunci când se aprobă punerea pe piață a unui medicament nou, regula este ca beneficiile terapeutice să depășească riscurile pe care le presupune administrarea lui (pentru că orice medicament expune persoana care în cauză la anumite riscuri) sau riscurile pe care le implică netratarea bolii. În mod similar se întâmplă și cu vaccinurile.

Later edit, 2015: aici discuţia este un pic mai lungă şi, din păcate, neclară. Pentru că este dovedită existenţa sindromului Shoenfeld, cunoscut şi sub numele de sindromul autoimun indus de adjuvanţi (ASIA), adjuvanţi care pot intra în compoziţia a multe produse, inclusiv a vaccinurilor. Exemple de adjuvanţi: siliconul, hidroxidul de aluminiu. Din păcate, lucrurile sunt neclare şi pentru medici (când, cum şi de ce apare acest sindrom la unele persoane şi la altele nu). În linkul de mai sus, despre sindromul Shoenfeld, este dat exempul unei femei la care s-a suprapus vaccinarea anti hepatită B cu ruperea unui implant mamar din silicon - deci, nu e ca şi cum a folosit o cremă de mâini cu silicon. Statistic şi la nivel de sănătate publică, riscurile de a suferi de ASIA sunt mici, mult mai mici decât beneficiile administrării vaccinului. Ei bine, explicaţi-i acum asta unui părinte. Pentru că nici riscul de a te îmbolnăvi de boala prevenită prin vaccinare nu pare mare, nu?, atunci când boala este doar un concept. Nu e ca şi cum te-ar fi muşcat un câine şi vezi urmele colţilor şi te gândeşti că nu poţi să speri/să te rogi că animalul nu suferă de turbare (şi faci antirabicul). Dacă vă ajută cu ceva această informaţie, eu am „făcut” la 37 de ani o boală autoimună (care nu este ASIA) fără să mă fi vaccinat de vreo 30 de ani... Desigur că între timp am mâncat (şi) cu E-uri, uneori din vase teflonate, am folosit fixativ, am făcut prea puţină mişcare, m-am stresat, am luat şi nişte suplimente de creştere a imunităţii etc. etc. etc. Găsiţi, vă rog, legătura tip cauză-efect. Aşa că tot ce pot să spun e să ne informăm cât putem şi din surse bune, să discutăm şi cu medicul - cu unul dispus să discute - şi să ne urăm unii altora noroc. 

6. „Vaccinurile cu tulpini multiple supraîncarcă sistemul imunitar și reprezintă un risc suplimentar pentru organism”

Medicii administrează vaccinuri plurivalente sau mai multe vaccinuri în aceeași zi pentru a evita traumatizarea repetată a copilului mic prin înțepare. De altfel, pediatrii recomandă ca până la vârsta de şase ani, copilul să nu primească alte înțepături în afara celor necesare pentru vaccinare. În plus, după cum observă dr. Irina Codiță, copilul este expus în prezent la mai puține antigene decât în trecut (315 în 2013, față de câteva mii, în anii ’90). “Explicația scăderii paradoxale a numărului de antigene, în timp ce numărul vaccinurilor a crescut, este aceea că s-au eliminat o serie de vaccinuri totale, care s-au înlocuit cu vaccinuri acelulare, adică în prezent se folosesc doar fracțiunile care conferă imunitate”.

7. „Poliomielita este, de fapt, provocată de excesul de zahăr”

Poliomielita sau paralizia infantilă este provocată de un virus cu transmitere fecal-orală, de la om la om, adică se elimină prin scaun și ajunge în organism prin intermediul mâinilor murdare. Ipoteza care leagă poliomielita de consumul de zahăr este vehiculată pe bloguri de către adepții curentului antivaccinare și se leagă de observația că, înainte de introducerea vaccinării, numărul de cazuri de poliomielită creștea în timpul verii. Nu este sigur dacă vara copiii mănâncă mai multe dulciuri, dar este foarte probabil că se joacă mai mult timp în aer liber și sunt astfel mai expuși contaminării, deoarece virusul se multiplică și rezistă mai mult timp la temperatură crescută și umiditate. Ipoteza zahărului a ajuns subiect de discuție după ce s-au înregistrat cazuri de poliomielită post-vaccinare. Tragediile, extrem de rare, au apărut în cazul copiilor cu un sistem imunitar slăbit care, în loc să primească vaccinul inactivat, au primit vaccin polio atenuat (cu virus neomorât, dar cu agresivitate scăzută).

8. „Cât ne vaccinăm?”

Dincolo de Programul Național de Vaccinare, există o serie de vaccinuri noi, care, cel puțin deocamdată, se administrează contra-cost. O parte dintre ele sunt create cu scopul de a scădea rata de îmbolnăvire și de mortalitate infantilă (vaccinul pneumococic, cel rotaviral), altele – pentru a preveni îmbolnăvirea populației la vârste mai mari (vaccinul hepatitic  B, vaccinul HPV-Virusul Papiloma uman). Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 1,5 milioane de copii au murit în 2008 din cauza bolilor prevenibile prin vaccinare, cifra reprezentând 17% din decesele la vârste sub cinci ani.

Decese în 2008 provocate de boli prevenibile prin vaccinare:

– 32% prin boli pneumococice (provoacă meningită);

– 30% – rotavirusuri (provoacă diaree);

– 13% prin Haemophilus Influenzae (pneumonie și meningită);

– 13% prin Bordetella Pertussis – tusea convulsivă;

– 8% prin pojar;

– 4% prin tetanos.

Surse autorizate de informații

– Organizația Mondială a Sănătății – www.who.int

– Centrul pentru Controlul Bolilor Atlanta (CDC Atlanta) – http://www.cdc.gov/vaccines

– Centrul European pentru Controlul Bolilor (ECDC) – www.ecdc.europa.eu/

– Agenția Europeană a Medicamentelor (EMEA) – www.ema.europa.eu/

– articole științifice publicate în reviste cotate ISI Web of Science sau incluse în baze de date internaționale (PubMed, NCBI).

Riscurile bolii vs. riscurile vaccinării contra bolii (sursa: www.cdc.gov)

Rujeolă	–    Pneumonie: 6 cazuri de pneumonie la 100 de îmbolnăviri cu rujeolă –    Encefalită: 1 la 1.000 –    Deces: 2 la 1.000	Vaccin ROR –    Encefalită sau reacție alergică severă: 1 la 1.000.000 de copii vaccinați
Rubeolă	–    Malformații congenitale (pentru făt, în caz că femeia se infectează în primul trimestru de sarcină): 1 din 4
Difterie	–    Deces: 1 din 20	Vaccin DTP –    Plâns continuu, apoi recuperare totală: 1 din 1.000 –    Convulsii sau șoc, apoi recuperare totală: 1 din 14.000 –    Encefalopatie acută: 0-10.5 în 1.000.000 –    Deces: nedemonstrat
Tetanos	–    Deces: 2 din 10
Pertussis (tuse convulsivă)	–    Pneumonie: 1 din 8 –    Encefalită: 1 din 20 –    Deces: 1 din 1.500

Prima boală eradicată – 1979

Primul vaccin a fost creat în 1796, împotriva variolei, de către Edward Jenner. Se estimează că boala a provocat între 300 și 500 de milioane de morți până în 1979, când a fost eradicată printr-o campanie amplă realizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). În 1997 a fost publicat un articol care anunța eradicarea bolii, după 20 de ani în care nu s-a mai înregistrat niciun caz de variolă. Numele de vaccin vine din latinescul “vacca”, pentru că vaccinul variolic a fost creat dintr-un virus similar celui uman, izolat de la vacă.

Misiunea lui Bill Gates – zero polio

Președintele Microsoft și-a făcut un plan din eradicarea poliomielitei la nivel mondial, prin intermediul Fundației Gates. Doar 225 de copii s-au îmbolnăvit de poliomelită în 2012, comparativ cu 350.000 în 1998, scria el în Wall Street Journal pe 28 februarie 2013. “Unii se pot întreba de ce atâta efort și finanțare pentru a lupta cu o boală care îmbolnăvește mai puțini oameni decât ar încăpea într-un avion comercial. Răspunsul este că acest număr mic nu va putea fi menținut de la un an la altul, iar poliomielita se va întoarce dacă nu va fi eradicată”. Puținele cazuri de poliomielită se înregistrează în regiuni foarte sărace și greu accesibile din Afganistan, Nigeria și Pakistan. În luna februarie 2013, zece asistenți medicali implicați în vaccinarea polio au fost uciși în schimburile de focuri din Nigeria.

Tipuri de vaccinuri

Cum funcționează principiul vaccinării? Un vaccin conține o substanță numită antigen care seamănă cu agentul infecțios, dar nu produce boala. Odată introdusă în organism, această substanță face sistemul imunitar să reacționeze prin producerea de anticorpi. Ulterior, la contactul cu agentul infecțios real, anticorpii reacționează blocând microbul periculos, care va fi distrus, iar organismul nu se îmbolnăvește.

În funcție de tipul de substanță-antigen, vaccinurile pot fi de trei tipuri:

1. Vaccinuri inactivate – conțin un virus sau o bacterie izolată în laborator și omorâtă prin diverse metode (folosind căldură sau substanțe chimice). Fiind mort, microbul nu se înmulțește în organism, dar sistemul imunitar reacționează la proteinele din învelișul său prin elaborarea de anticorpi. Exemple de vaccinuri inactivate: polio cu administrare injectabilă, pertussis.

2. Vaccinuri atenuate – virusul sau bacteria sunt cultivate în laborator, iar din culturi sunt selectate tulpinile cel mai puțin agresive. Din ele se produce vaccinul. Acestea nu trebuie administrate copiilor cu imunitate slăbită (fie în perioada în care sunt bolnavi, fie niciodată, dacă au boli imunitare permanente), pentru că, în cazul lor, chiar și tulpinile puțin virulente pot cauza  boala. Exemple de vaccinuri atenuate: polio cu administrare orală, RRO, BCG. Vaccinurile inactivate au nevoie de mai puține rapeluri, tocmai pentru că induc imunitate pe durată mai lungă – virusul atenuat pătruns în corp se multiplică și astfel anticorpii se formează în mod constant.

3. Vaccinuri formate doar din proteine virale – din microb se elimină componenta care se multiplică, infecțioasă (acizii nucleici) și sunt selectate doar fragmente din învelișul proteic, singurele părți din microb care intră în compoziția vaccinului. Din acest motiv, vaccinarea nu are cum să producă boala, chiar și la indivizii cu imunitate slăbită. Exemple de astfel de vaccinuri: HPV și antihepatită B.