Postat pe fostul blog al lui Chaka pe 9 septembrie 2007
"Am primit cartea cadou, un cadou frumos, o carte frumoasa (mai ales prima jumatate, dupa care se spune cam acelasi lucru). Filmul a fost o mare dezamagire, m-a infuriat si chiar m-a dezgustat. Imi pare rau sa spun asta, e urat sa simti dezamagire, dar am circumstante atenuante, cartea a creat asteptari mari, desi, clar, greu de implinit in 1-2 ore de imagini miscatoare si vorbitoare. Problema cea mai mare pe care am simtit-o eu a fost ca filmul este filmat alb-negru, intr-un peisaj grecesc extrem de arid si de saracacios. Si intalnirea autorului-narator-personaj cu dionisiacul tine si de acel peisaj voluptuos, plin de culoare, gusturi si arome (in weekendul in care am citit cartea m-am dus sa-mi cumpar curmale si alte fructe uscate, si iaurt si lamai si chifle mici, calde, cu seminte, pe care le-am mancat cu… ulei de masline). In film totul pare acoperit cu praf de creta. Desert, piatra, siluete negre ale localnicilor pe un fundal alb. Poate si de aceea jocul lui Anthony Quinn pare deplasat si prea dracesc."
immm, curmaleee. dar nu din cele uscate, ci proaspete, iar alaturi sa ai o cana de iaurt (apropos, imi lipsesc lacto-barurile alea comuniste). inchizi ochii si esti prin nordul africii, tocmai ai ajuns intr-o oaza cu un rau mic dar cam galagios, deasupra o groaza de frunze de palmieri, abia vezi soarele printre ele. daca te duce imaginatia mai mult, simti un miros de lemn ars combinat cu friptura de oaie, latratul unor caini jucandu-se in timp ce soarele apune repede, niste ragete necunoscute din cand in cand (ei lei, si tu acuma, doar camile!). Ca sa revin on topic, Grecia este locul in care visez sa ma retrag, la batranete, cu o tona de carti bune (cel mai probabil pe un ebook reader, desi imi plac cartile vechi). undeva intr-o insula obscura, dar nu chiar la mama naibii, de o familiaritate neinteresanta pentru turisti, desi din cand in cand as vrea sa vb cu altcineva decat caprele. sa fac baie in mare si sa acced la filozofia care urmeaza unei plictiseli colosale, cand incepi sa cauti explicatii logice la "ce naiba caut eu aici?". sa arunc cu pietre in mare daca asa imi vine, si neaparat sa am niste ruine prin jur, just in case ma apuca o stare romantica si imi vine sa beau un pahar de vin calare pe vreun pietroi antic (probabil vreun pisoar antic, dar oricum nu as realiza ridicolul situatiei). scriu prea mult, asa-i?
RăspundețiȘtergerehahahaha, pe la mijlocul comentariului tau ma gandeam "omule, iti trebuie un blog!.." :))) si apoi intrebarea ta de la final. dar imi place cum scrii si esti binevenit aici :)
RăspundețiȘtergeremerci! mda, un blog ar fi interesant, am incercat odata sa deschid unul, despre un pinguin, am scris un post despre cum inoata si cam atata. nu voi recunoaste acest "copil" nici in instanta :))! ca sa ai un blog trebuie sa spui chestii, or eu ma pricep de minune sa comentez! btw, cu toate astea am destul bun simt incat sa ma retrag, if asked; realizez ca un blog este o incercare de comunicare interesanta si prin faptul ca iti impartasesti gandurile deschis, de sub umbrela unei cafenele virtuale half a world away, sperand ca nimeni nu o sa le citeasca, dar totusi... unii vor de la blog doar o fantana in care arunci un ban si nu auzi cand cade (in afara de tipatul unui japonez lovit in cap :) ), altii vor feedback. lumea de azi este una a paradoxurilor: comunicare fara limite dar singuratate, declaratii de umanitate dar individualism feroce, ai totul dar nu-l poti folosi pentru ca ti-ai pierdut tot timpul acumuland/mentinand ce ai (genul de am iaht sa merg in Honolulu, dar ca sa platesc rata la el nu am timp). ei bine, in lumea asta a contrastelor ar fi posibil sa existe bloggeri care sa urasca sa li se citeasca postarile pentru ca nu s-ar simti liberi sa scrie in fantana aia fara fund, din cand in cand s-ar trezi cu banul aruncat inapoi, cu o inscriptie de genul: "ya, man, jamaica feel fo' ya big time, blablabla-aici e partea in care nu intelegi de obicei nimic- man!".
RăspundețiȘtergeredap, te expui. plus ca tot ce era pana atunci in stadiu de proiect cu potential nebanuit devine negru pe alb. trebuie sa-ti fie clar de ce il faci. de exemplu, chestia cu "sperand ca nimeni nu o sa le citeasca" ar fi fost valabila, la mine, in 2007, pe blogul despre filme. acum nu mai e asa. lucrurile se schimba. eu am zis sa-ti faci blog pentru ca se pare ca te trage ata la scris :) dar nu e suficient si nici musai :)
RăspundețiȘtergere