"When seven-year-old Nicholas Green was killed in Italy, the decision by his parents, Reg and Maggie, to donate his organs, gave life to seven local people. Now Reg is backing a new NHS initiative to increase organ donation in Britain.[...] In Italy, the number of people using organ donor cards went up by 300 per cent and organ donation has quadrupled there since."
- un articol minunat al celor de la Telegraph, il gasiti aici in intregime. Nu l-am citit chiar pe tot , recunosc.
În Romania, problema donării organelor este încă în dezbateri. După cum scria Ana Jităriţă în noiembrie 2009, potrivit datelor statistice ale Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT)
- în 2008, au fost prelevate organe destinate transplantului de la doar 60 de donatori decedaţi, 36 dintre aceştia (60%) fiind donatori multiorgan.
- 736 de pacienţi români s-au înscris în 2008 pe listele de aşteptare pentru transplant de rinichi, ficat, cord, plămâni sau pancreas, iar lista celor care aşteptau un rinichi număra la acea dată 2.085 de persoane.
- 100 de pacienţi români înscrişi pe listele de aşteptare au decedat în 2008.
- 227 de transplanturi de rinichi s-au efectuat în 2008 în România - dintre care 112 de la donatori vii - 43 de ficat şi alte 6 de cord.
Conform aceluiaşi material, „Iniţiativa legislativă privind acordul prezumat(presupus, n.r.) pentru prelevarea de organe de la persoane aflate în moarte cerebrală este blocată la nivelul Parlamentului" (dr. Dan Luscalov, ANT).
Pro şi contra donării de organe am găsit comentarii interesante pe metropotam, aici . Şi mă refer chiar la comentariile vizitatorilor.
Eu zic să ne grăbim, că e păcat de noi şi mai avem până să devenim soylent green.
p.s.: ştiu că sănătatea nu prea ţine de loisir, dar e un losir extins, în sensul de "pe îndelete, despre lucruri care îţi fac plăcere şi care te interesează". Nu înseamnă "timp liber".
:) una din cele mai eficiente strategii de abordare a situatiilor neprevazute (in viata in general) este de a stoca resurse la "deal" (movila) si a stabili o cale convenabila de energie minima pe care, la momentul in care ai nevoie de ele, aceste resurse sa "o ia la vale spontan" in directia dorita. deci sunt 2 conditii ("sa "urci" resursele+sa creezi calea de "curgere"). cand sunt probleme etice conteaza si al treilea aspect, cum "urci" resursele. ca sa ma intorc la consentul prezumat, exact asta se incearca, transferarea costurilor consentului catre potentialii donori (trebuie sa spui nu activ) si asigurarea mai rapida a organului catre recipient. totul pare si chiar este ok, dar exista o "caramida" fundamentala pe care, daca o scoti si cercetezi, "cladirea" asta care pare perfecta cade. e simplu, cuvintele "consent prezumat" sunt un non-sens, alaturate. consentul presupune informare (risc,benefits,alternatives, etc)+ intelegere + acord. la nivelul populatiei nu exista posibilitatea unui feedback personal, si nici nu poti spune, in cazul romaniei, ca 3 clipuri intre "Inima de tiganca" si reclama cu "matusa din Italia" tin loc de informare. statul nu are cum sa evite acordul personal in privinta asta din cauza riscurilor legale (intr-o tara civilizata). ceea ce poate face este sa ceara standardizat acordul, la diferite checkpoints medicale, si este si asa eficient financiar (un mic pamflet informativ ce costa 0.X$ versus jumatate de ora de discutii sub presiune cu o familie stresata) si acceptabil etic. Mi se pare ca in romania se incearca minimalizarea si "cut-ul" acestui corner; ideea e buna dar aplicarea proasta (cat se vede, poate nu am eu imaginea corecta). cu
RăspundețiȘtergereliving donors" problemele de etica sunt cel putin la fel de interesante, dar reprezinta o sursa mica de organe.
Argumentele contra sunt slabe: religia ca de obicei ne trage in jos, iar "industrializarea" donarii de organe tine mai de graba de SF.
RăspundețiȘtergereTotusi acordul prezumat este incorect, solutia ar fi acordul/dezacordul individual exprimat de exemplu cu ocazia proximului recensamant (pentru minimizarea costurilor).
nu religia ne trage in jos, ci perceptia/interpretarea ei. :) astept un cofrag de oua in freza :)))
RăspundețiȘtergereo sa-mi raspunzi "pai in conceptul de religie este inclusa interpretarea celor care l-au creat", iar eu probabil o sa reply cu "obiectul religiei fiind cunoasterea divinitatii, si data find limitarea limbajului, in general oamenii confunda "cunoasterea divinitatii" cu "intelegerea divinitatii"". ma asez in pozitie de lotus (glumesc) si spun apoi ca religia te duce pana la "usha" divinitatii, dincolo logica nu are nici o semnificatie. Interpretarea religiei, calea "omeneasca" pana la acea usha, este o combinatie de bun-simt, luciditate si acceptarea unor descrieri alea experientelor de "dincolo", reproduse intr-un limbaj mai mult sau mai putin arhaic (de fapt nici nu conteaza ce spun aceste descrieri, verbal, nefiind adresate logicii, ci importanta este deschiderea ascultatorului; aceste descrieri sunt numai confirmari, nu pot oferi informatii utile altfel). Este corect ca de ex martorul lui iehova sa refuze transfuzia salvatoare propriului copil? bun-simt+luciditate=solutia
RăspundețiȘtergereIstoric si geografic, momentele/locurile in care religia a avut/are un cuvant greu de spus au coincis cu un grad de civilizatie/bunastare/cunoastere mai redus. De ex. lumea occidentala vs. lumea araba sau chiar lumea araba de dinainte vs. lumea araba de dupa islam.
RăspundețiȘtergerepresimt ca daca discutati despre religie, va fi un post mai comentat decat filmul Agora pe imdb :)
RăspundețiȘtergeremi se pare si mie ca atunci cand se invoca religia ca argument intr-o discutie "stiintifica" serioasa oamenii incep sa bâţâie din picior a plictiseala. fara sa fie neaparat necredinciosi.
de acord cu varianta acordului standardizat.
nu vreau sa cad in extrema "francmasonii, dusmanii bisericii, etc" pentru ca o sa arunce mariana cu echerul dupa mine. :) dar, dragos (cu ocazia asta imi exprim entuziasmul de a avea inca un interlocutor -sunt politic, nu?;) ) exista exemple gen Constantinopol/Damasc/Bagdad (eram cat p-aci sa spun Roma dar m-a oprit Borgia&Co) in care religia a constituit un catalizator al energiilor progresului (cum ar spune vreo tanti la telenciclopedia). ca sa dau dovada de opinie echilibrata, iti dau dreptate, a existat -surprinzator inca exista intr-o forma mult mai mild si subtila - o inchizitie, dar excesele sunt personale si la o privire atenta sunt slab corelate cu insusi curentul din care provin, ca ideologie. la romani? exista un curent traditionalist-opus schimbarii in biserica romaneasca, dar sincer nu sunt o persoana interesata de aspectele "administrative" ale religiei, mi se par plicticoase si fara importanta. anyways, ca in orice lucru si in religie sunt layers de informatii, poti sa iti scuipi in san :)) discutand despre "popii porno" sau poti sa fii interesat de isihasm, Staniloae&Co. beauty is in the eye of the beholder :) oricum ideea de retinut este ca uneori, cand oamenii se cramponeaza de aspecte mercantile ale religiei, pot sa nu observe lucrurile intr-adevar (asa se scrie?) interesante.
RăspundețiȘtergereN-am mai vazut de mult un echer, dar cred ca mai am un compas prin casa :))
RăspundețiȘtergereReligia ca manifestare a spiritualitatii poate fi interesanta, da, poate usor depasita. Problema a aparut in momentul in care religia a indus prin forta sau viclenie anunimte reflexe si limitari in randul maselor, reflexe care nu au de a face cu spiritualitatea. De aceste reflexe si limitari vroiam sa spun ca ne "trag in jos".
RăspundețiȘtergereatunci suntem "on the same page" :)
RăspundețiȘtergere