O nouă șansă la viață poate veni de la un necunoscut

Articol publicat pe 22 aprilie în Adevărul  

Pentru unii, transplantul reprezintă şansa la o viaţă normală. Pentru alţii, face diferenţa dintre viaţă şi moarte. În România, listele de aşteptare pentru un transplant numără peste 3.300 de persoane. Şansa lor de a primi un organ nou vine, cel mai adesea, de la un străin.

Atunci când un organ nu mai funcţionează corespunzător, transplantul poate fi ultima soluţie. În România se pot transplanta cu succes cord, rinichi, ficat, celule stem din măduva osoasă, piele, muşchi şi cornee. De multe ori, donatorul face parte din familie, legătura de sânge crescând şansele de compatibilitate, atât de necesară pentru reuşita intervenţiei. Alteori, bolnavii depind de generozitatea anonimilor, fie că aceştia sunt înscrişi în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, fie că rudele lor şi-au exprimat acordul în privinţa cedării organelor.

O infecţie care i-a purtat noroc

Costel Gavril are 23 de ani şi este din Bacău. Din cauza unei malformaţii congenitale nedepistate la timp, rinichiul stâng nu-i mai funcţionează, iar dreptul a intrat în insuficienţă în urmă cu un an, perioadă în care a trăit cu ajutorul dializei. În cazul lui, ceea ce părea a fi un handicap s-a transformat într-o şansă. Tânărul suferă de ani buni de hepatită cronică de tip B, fapt care, teoretic, îi scade şansele de-a fi selectat pentru un transplant. Motivele sunt, dincolo de latura etică, de ordin practic, pentru că intervenţia are şanse mai mici de reuşită pe un organism bolnav. 

Costel s-a prezentat la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal „Fundeni" într-o marţi, a făcut analize şi s-a înscris pe lista de aşteptare pentru un rinichi nou. „În aceeaşi săptămână, vineri seara, m-au sunat de la Bucureşti să mă anunţe că au găsit un donator compatibil", ne spune tânărul, de pe patul spitalului. În dimineaţa de sâmbătă, Costel a primit un rinichi funcţional de la un donator aflat în moarte cerebrală. Donatorul era purtător de virus hepatitic B.

Celălalt rinichi „afectat" a fost transplantat doamnei Florenţa Răboj, de 53 de ani, din Giurgiu. Spre deosebire de Costel, doamna Răboj s-a înscris pe lista de aşteptare acum cinci ani şi face dializă de zece ani. Nu ştie nimic despre cel care i-a donat rinichiul, decât că era o persoană tânără (în general, cele mai viabile organe provin de la persoane tinere). „Aş fi vrut să le mulţumesc părinţilor sau rudelor pentru că au fost de acord să doneze, dar nu ştiu cine sunt. Le mulţumesc", ne spune doamna Răboj.

Suferinţa naşte solidaritate

Din cele 1.200 de transplanturi renale realizate în ultimii 14 ani la „Fundeni", doar 20-30% au folosit rinichi de la donatori aflaţi în moarte cerebrală, restul folosind rinichi de la rude sau de la prieteni. Treptat, situaţia se echilibrează, statisticile oferite de Agenţia Naţională de Transplant (ANT) arătând că, din 212 transplanturi realizate anul trecut în toată ţara, 124 au folosit rinichi de la donatori în moarte cerebrală. În plus, familiile celor decedaţi sunt de cele mai multe ori de acord cu donarea organelor acestora (70% din cei cărora li s-a solicitat au fost de acord în 2010).

„Din experienţa clinică vă pot spune că suntem un popor solidar în suferinţă. Puţine familii refuză donarea organelor celui decedat, atunci când realizează că acestea pot salva vieţi. Este însă nevoie de o mai bună mobilizare a centrelor de terapie intensivă, care să declare moartea cerebrală şi să menţină organismul funcţional", subliniază prof. dr. Ioanel Sinescu, şeful Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal „Fundeni".