Sănătoși la grădiniță, noua țintă pentru Leslie Hawke

Articol publicat pe 27 aprilie 2012 în Adevărul

Pentru că problemele de sănătate ale copiilor defavorizaţi sunt o cauză însemnată a absenteismului preşcolar, asociaţia Ovidiu Rom demarează un program de educaţie sanitară.

„Doamna, doamna, îmi faci şi mie o poză?", dă tonul un băieţel brunet cu bluză roşie şi în cadru intră brusc mai multe capete de pitici. Suntem la grădiniţa din Tărlungeni, judeţul Braşov, printre mese mici, scaune mici, figurine din hârtie colorată şi copii care desenează fluturaşi şi pomişori cu „guguloaie". Toţi îmbrăcaţi îngrijit. Unii vor să fie fotografiaţi ca „duri", alţii îşi fixează bărbia-n piept când încerc să vorbesc cu ei, o fetiţă mă îmbrăţişează. Unii dintre ei sunt foarte săraci şi vin aici prin programul asociaţiei Ovidiu Rom.

„Mai ai fraţi?" „Da." „Câţi?" „Doi." „Ba trei are!",  îl corectează copiii pe un puşti care se prezintă Octavian. Lângă el, Claudiu are două surori şi cinci fraţi. Câte eforturi fac părinţii să-i trimită pe aceşti copii la grădiniţă doar ei ştiu.

Dacă venitul pe membru de familie este mai mic de 150 de lei pe lună, dacă au condiţii precare de locuire şi dacă părinţii au un nivel scăzut de educaţie, Ovidiu Rom îi ajută cu 50 de lei lunar, sub formă de tichete, pentru fiecare copil care merge la grădiniţă. Cu o condiţie:
prezenţă 100%, mai puţin absenţele motivate. Iar cele mai multe absenţe au în spate îmbolnăvirile dese, urmare a sărăciei şi a lipsei de educaţie sanitară.

De mici prind gustul pentru şcoală

Programul „Fiecare Copil în Grădiniţă" a fost lansat de asociaţia Ovidiu Rom împreună cu Ministerul Educaţiei în anul şcolar 2010-2011. Aproximativ 1.400 de copii dezavantajaţi merg la grădiniţă în fiecare zi prin acest program, în 20 de comunităţi din 12 judeţe. Majoritatea familiilor din acest program sunt de etnie romă.

Scopul celor de la Ovidiu Rom este ca, prin educaţie cât mai timpurie, să creeze copiilor şi familiilor lor obişnuinţa de a urma o formă de învăţământ. Iar educaţia le va da şansa la o viaţă mai bună.

„Copiii aceştia veneau în clasa întâi şi nu ştiau nici să ţină un creion în mână. Gândiţi-vă că un copil vede că ceilalţi ştiu să facă atâtea şi el nu - atunci nu mai vrea să vină. Avem 200 de copii care înainte nu frecventau grădiniţa sau o frecventau în salturi şi la care avem acum o prezenţă de peste 98%. Adică ai certitudinea că după doi-trei ani de grădiniţă ei chiar vor avea abilităţile necesare să înceapă clasa întâi", ne spune Mihaela Popoiu, directoarea şcolilor şi grădiniţelor din comuna Tărlungeni.

Tichete şi controale medicale

Stimulentul de 50 de lei pe lună este important pentru familiile în care niciunul dintre părinţi nu este salariat. Crina este o femeie de etnie romă care, la vârsta de 38 de ani, are opt copii. Locuieşte în Zizin, un alt sat al comunei. Soţul munceşte cu ziua, atunci când are ce, în rest, familia trăieşte din alocaţiile copiilor. Două familii trăiesc într-o casă dărăpănată. Copiii ei sunt la fel de curioşi şi de veseli ca şi cei pe care i-am văzut la grădiniţă, iar unii vor să se facă „doctori" atunci când vor fi mari.

Aceşti copii şi alţii ca ei nu au apă curentă şi nici alimente sănătoase şi suficiente. Mai mult, deşi toţi copiii se află în evidenţa unui medic de familie, părinţii fără un loc de muncă stabil nu se pot înscrie la medic. Rezultatul înseamnă o sănătate precară, absenţe la grădiniţă şi la şcoală, urmate de abandon şcolar şi de şomaj.

Tocmai de aceea, programul asociaţiei Ovidiu Rom îşi adaugă o componentă medicală, de educaţie în sănătate, cu ajutorul fondurilor oferite de GlaxoSmithKline (GSK). „Sănătatea copiilor este la fel de importantă ca şi educaţia lor şi, cel puţin pentru grupa de vârstă 0-5 ani, cele două sisteme sunt atât de integrate, nu le poţi despărţi. Chiar se doreşte ceva cu cap şi coadă şi avem pe ce construi", a declarat Maria Gheorghiu, cofondatoarea Asociaţiei Ovidiu Rom, cu ocazia întâlnirii de la Tărlungeni.

Rol-cheie: mediatorii sanitari romi

Pe lângă finanţarea de 150.000 de euro oferită de GSK, baza acestei construcţii o reprezintă echipele locale. La întâlnire au participat nu doar reprezentanţii Ovidiu Rom, ci şi cei aiautorităţilor, profesori şi educatori, medici de familie, asistenţi sociali şi mediatori sanitari. Au venit din patru judeţe: Braşov, Covasna, Mureş şi Dâmboviţa. Echipele sunt deocamdată în faza în care trebuie să aplice pentru aceste fonduri: vor identifica problemele pe care le are fiecare comunitate şi vor propune un plan coerent de folosire a banilor.

Iar lucrurile deja se mişcă. Un rol important îl joacă mediatorii sanitari, recrutaţi şi formaţi din rândul comunităţilor în care vor profesa. Sunt oameni tineri, mulţi de etnie romă, care fac legătura între medicul de familie şi pacienţi: dacă femeile nu vin la dispensar, unde ştiu că îi găsesc zilnic între anumite ore, le fac ei o vizită şi se asigură că îşi vaccinează copiii, de exemplu.

Mediatorii sanitari de etnie romă sunt liantul necesar între două lumi cu obiceiuri şi dogme diferite. „Aş spune chiar că mediatorii de etnie romă sunt un model pentru comunităţile în care trăiesc", ne confirmă Leslie Hawke, cofondatoarea Ovidiu Rom.

„Mergem acolo unde sunt nevoile cele mai grave"

Proiectul de sănătate lansat de Ovidiu Rom şi GSK în ziua de Sf. Gheorghe face parte dintr-un program mai amplu, finanţat prin European Community Partnerships, ce oferă suport pentru iniţiative locale de sănătate şi infrastructură în sănătate. De acest program cu durată de trei ani beneficiază România, Bulgaria, Ungaria şi Slovacia, aflate printre ţările europene cu cele mai numeroase populaţii rome.

„Vrem să mergem acolo unde sunt nevoile cele maigrave. Componenta de sănătate a proiectului Fiecare Copil în Grădiniţă este esenţială - în lipsa educaţiei adecvate nu putem avea o stare de sănătate bună, iar fără sănătate nu putem ajunge la un nivel adecvat de educaţie", a declarat Andreia Cucu, Communication Manager GSK România.

330 de profesori  au fost formaţi în 2011 în cadrul proiectului Ovidiu Rom

89% din copiii înscrişi în program au mers zilnic la grădiniţă în decembrie 2011

„Om fi noi ţigani, dar acum ne-am înţărat!“

„De ce-aţi venit, să-i vedeţi pe ţiganii ăştia proşti? Om fi noi ţigani, dar acum ne-am înţărat!“ Un grup de romi ne întâmpină pe strada din Zizin, a doua oprire după Tărlungeni. Noi: un microbuz plin cu jurnalişti de la mai multe publicaţii, încărcaţi cu aparate foto, camere de filmat şi agende cu notiţe. După localnicii binevoitori care ne-au ghidat pe străzile comunei, grupul de faţă, gălăgios şi supărat, ne lasă fără cuvinte.

„Veniţi numai când aveţi nevoie de vot, să punem ştampila, altfel nimeni nu ne dă nimic!", spune cel mai înalt, cărunt, cu o cămaşă curată şi pălărie. Îi explicăm că nu am venit pentru voturi, ci pentru grădiniţe. „Atunci filmaţi copiii, nu casele! De ce ne filmaţi casele, domnule?"

O întrebăm pe o femeie dacă are nepoţi. Are, dar nu merg la grădiniţă, nora nu vrea să-i lase cu microbuzul, deşi i-a zis „Tu! Iei cinci tichete!" Cu ceva timp în urmă, grădiniţa din Zizin era găzduită în mansarda bisericii penticostale, dar ulterior s-a amenajat o clădire în satul vecin Cărpiniş. În fiecare zi, trei microbuze şcolare duc copiii din Zizin şi îi aduc înapoi la prânz, cheltuielile cu transportul şi cu noua locaţie fiind suportate de primărie. „Şi cum îi ajută pe copii grădiniţa?" „Îi ajută, învaţă poezii, îi face mai deştepţi".

De 12 ani, cu o cauză în România

Leslie Hawke, mama actorului american Ethan Hawke, a fondat asociaţia Ovidiu Rom împreună cu Maria Gheorghiu acum 12 ani şi de atunci locuieşte în România. Înainte de „Fiecare Copil în Grădiniţă", programul s-a adresat şcolarilor, iar rata crescută de abandon şcolar le-a determinat să-şi mute atenţia spre preşcolari. Leslie Hawke ne-a însoţit pe aproape tot parcursul zilei petrecute în comuna Tărlungeni şi a răspuns întrebărilor puse de jurnalişti. Iată câteva dintre răspunsuri:

- Motivaţie Lucrez aici de 12 ani şi pot să vă spun că oamenii sunt receptivi. Au nevoie de motivaţie. Şi eu am nevoie de motivaţie ca să fac gimnastică dimineaţa. Nu este nicio diferenţă.

- Stimulent Cred că am găsit suma corectă (50 de lei pe lună/copil), care să facă o diferenţă pentru familiile dezavantajate, dar în acelaşi timp să nu creeze resentimente celorlalţi membri ai comunităţii.

- Viitor Copiii pe care i-am văzut azi, dacă merg la liceu, la facultate, dintr-o dată vor vedea că a te căsători şi a avea copii nu mai este singurul lucru pe care-l pot face în lume. Orizontul lor se lărgeşte, au alte oportunităţi cu care se pot mândri. Cred că dacă aceşti copii săraci vor primi educaţie vor pleca, nu din România, ci în Braşov, în Sibiu, unde îşi pot găsi un loc de muncă dacă aici nu îl pot găsi. Dar se pare că mulţi români nu cred că situaţia se va schimba vreodată.

- Sărăcie Cred că numărul copiilor afectaţi de sărăcie este mai mare acum decât atunci când am ajuns aici, în 2000, dar pe atunci nimeni nu vedea în asta o problemă. Era un fel de „Da, dar aşa stau lucrurile, aşa le place să trăiască, nu le pasă de educaţie. Vreţi să faceţi voi ceva? Faceţi! Găsiţi voi bani? Perfect! În câţiva ani veţi renunţa". Iar acum, mai ales în Transilvania, i-aţi auzit vorbind azi, oamenilor le pasă sincer de această problemă şi cred că se pot găsi soluţii pentru rezolvarea ei. Deci oamenii devin mai deschişi, dar asta nu înseamnă că problemele sunt mai uşoare sau mai puţine.

- Obişnuinţă Am fost întrebaţi dacă aceşti copii vor continua să meargă şi la şcoală. Şi s-a observat că merg în continuare. Şi-au format acest obicei şi merg. Le place la şcoală, părinţilor le place faptul că învaţă ceva şi atunci se creează o obişnuinţă şi pentru ei.

- Metodă Una dintre modalităţile prin care îi înveţi pe copii culorile este să le arăţi fructe. Acesta este unul dintre motivele pentru care aceşti copii au un vocabular atât de sărac, ei nu au văzut fructe. Dacă un copil nu vine acum la grădiniţă, în trei ani ar trebui să meargă la şcoală cu restul copiilor şi va părea atât de nepregătit în comparaţie cu ei.

- Recunoaştere Ministerul ar trebui să-i recompenseze pe dascăli şi pentru că-i ajută pe copiii obişnuiţi, nu doar atunci când îi ajută pe olimpici. Iar atunci când vorbeşti cu cei de la Minister, sunt conştienţi de acest lucru şi sunt de acord cu el.

- Continuitate Au existat programe ale Uniunii Europene cu durată de un an. Ce poţi să faci într-un an? Nimic care poate fi susţinut. Noi am hotărât să rămânem lângă aceste comunităţi şi să nu ne extindem, pentru că există mereu tentaţia să mergi în locuri noi şi să încerci lucruri noi, dar nu poţi ajuta o comunitate dacă eşti acolo doar câţiva ani. Am vrea ca programul să se poată extinde la nivelul întregii ţări, dar nu putem face singuri acest lucru, ci cu ajutorul autorităţilor.

"Lucrez aici de 12 ani şi pot să vă spun că oamenii sunt receptivi. Au nevoie de motivaţie."
Leslie Hawke cofondator Ovidiu Rom